O Lumină În Inima Tenebrelor
Amy Blankenship
O luminÄ Ã®n Inima Tenebrelor
Seria Gardianul Inimii de Cristal
Cartea patru
Amy Blankenship, RK Melton
Translated by DDVKT CONSULTING
Copyright © 2010 Amy Blankenship
English Edition Published by Amy Blankenship
Romanian Edition Published by TekTime
All rights reserved.
Capitolul 1
Legenda Inimii Timpului
Lumea se poate schimba... dar adevÄratele legende nu dispar niciodatÄ.
Ãntunericul Èi Lumina s-au luptat constant încÄ de la începutul timpului. Lumile s-au format Èi au fost zdrobite sub piciorul creatorilor lor, totuÈi nevoia continuÄ de bine Èi de rÄu nu a fost niciodatÄ pusÄ la îndoialÄ. Cu toate acestea, uneori un element nou este aruncat în joc... singurul lucru pe care ambele pÄrÈi îl doresc, dar numai unul îl poate avea.
Paradoxal, în naturÄ, Gardianul Inimii de Cristal este o constantÄ pe care ambele pÄrÈi Èi-au dorit întotdeauna sÄ o atingÄ. Piatra cristalinÄ are puterea de a crea Èi distruge universul cunoscut, dar poate sÄ punÄ capÄt tuturor suferinÈelor Èi conflictelor cu aceeaÈi suflare. Se crede cÄ cristalul are propria sa gândire... alÈii spun cÄ zeii sunt în spatele tuturor lucrurilor.
De fiecare datÄ când a apÄrut cristalul, gardienii sÄi au fost mereu gata sÄ-l apere de toÈi cei care l-ar fi folosit în mod egoist. IdentitÄÈile acestor gardieni rÄmân neschimbate Èi ei iubesc cu aceeaÈi ferocitate, indiferent de lume sau timp.
O fatÄ se aflÄ Ã®n centrul acestor gardieni bÄtrâni Èi este obiectul afecÈiunii lor.
Ea deÈine în interiorul ei puterea cristalului în sine. Ea este purtÄtoarea cristalului dar Èi sursa puterii acestuia. Liniile se estompeazÄ uneori, iar paza cristalului devine lent pÄzirea preotesei de ceilalÈi gardieni.
Acesta este vinul din care bea inima întunericului. Este momentul sÄ-i facÄ pe gardienii cristalului slabi Èi susceptibili de atac. Ãntunericul doreÈte puterea cristalului dar Èi fata, ca un bÄrbat care doreÈte o femeie.
Ãn fiecare dintre aceste dimensiuni Èi realitÄÈi vei gÄsi o grÄdinÄ secretÄ cunoscutÄ sub numele de Inima Timpului. Acolo, îngenuncheazÄ o statuie a unei tinere preotese umane. Ea este înconjuratÄ de o veche magie care pÄstreazÄ o comoarÄ secretÄ ascunsÄ Èi bine pÄstratÄ. Mâinile fetei sunt întinse ca Èi cum ar aÈtepta ceva preÈios sÄ fie pus în ele.
Legenda spune cÄ ea aÈteaptÄ ca puternica piatrÄ, cunoscutÄ sub numele de Gardianul Inimii de Cristal, sÄ se întoarcÄ la ea.
Doar Gardienii cunosc adevÄratele secrete din spatele statuii Èi cum a apÄrut. Ãnainte ca cei cinci fraÈi sÄ fi inspirat prima rÄsuflare, strÄmoÈii lor, Tadamichi Èi fratele sÄu geamÄn Hyakuhei au protejat inima timpului odatÄ cu cel mai întunecat trecut al ei. Timp de secole, gemenii au protejat pecetea care a ferit lumea oamenilor sÄ se cufunde în lumea demonilor. AceastÄ sarcinÄ era sfântÄ, Èi vieÈile oamenilor Èi ale demonilor trebuiau sÄ fie pÄstrate în siguranÈÄ Èi în secret faÈÄ de ceilalÈi.
Pe neaÈteptate, în timpul domniei lor, o mânÄ de oameni a trecut în lumea demonilor din cauza cristalului sacru. Ãn timpul unei perioade tulburi, puterile sale au sfâÈiat sigiliul care separa dimensiunile. CÄpetenia oamenilor Èi Tadamichi au devenit repede aliaÈi, fÄcând un pact pentru a închide ruptura din sigiliu Èi pentru a Èine cele douÄ lumi închise, despÄrÈite una de cealaltÄ pentru totdeauna.
Dar în acel timp, Hyakuhei Èi Tadamichi se îndrÄgostiserÄ amândoi de fiica cÄpeteniei oamenilor.
Ãmpotriva dorinÈelor lui Hyakuhei, ruptura a fost reparatÄ de Tadamichi Èi de tatÄl fetei. Puterea sigiliului a crescut înzecit, separând periculosul triunghi de amor pentru totdeauna. Inima lui Hyakuhei a fost spulberatÄ... A fost trÄdat chiar de fratele sÄu de sânge Tadamichi, care s-a asigurat cÄ el Èi preoteasa vor fi despÄrÈiÈi pe veÈnicie.
OdatÄ pierdutÄ iubirea se poate transforma în cel mai rÄu dintre lucruri. Inima zdrobitÄ a lui Hyakuhei s-a transformat într-o furie distrugÄtoare Èi geloasÄ, provocând o bÄtÄlie între fraÈii gemeni, sfârÈind viaÈa lui Tadamichi Èi despÄrÈind sufletele lor nemuritoare. Aceste ÈÄndÄri de nemurire au creat cinci noi gardieni care vor lua în grijÄ sigiliul Èi-l proteja de Hyakuhei, care s-a alÄturat demonilor din acest regat.
ÃntemniÈat în întunericul care l-a copleÈit, Hyakuhei a îndepÄrtat toate gândurile de protecÈie a inimii timpului... în schimb, Èi-a folosit energia pentru desfiinÈarea totalÄ a sigiliului. Buclele sale negre ca miezul nopÈii, ajungându-i peste genunchi Èi o faÈÄ din cele mai seducÄtoare, contraziceau adevÄratul rÄu ascuns în înfÄÈiÈarea asta angelicÄ.
Pe mÄsurÄ ce începu rÄzboiul între forÈele luminii Èi întunericului, statuia sfinÈitÄ degajÄ o luminÄ albastrÄ orbitoare dând de Ètire cÄ tânÄra preoteasÄ a renÄscut Èi cristalul a reapÄrut pe cealaltÄ parte.
O datÄ ce gardienii furÄ atraÈi de ea, devenirÄ protectorii ei, iar bÄtÄlia dintre bine Èi rÄu a început cu adevÄrat. AÈa a apÄrut intrarea din lumea luminii cÄtre o altÄ lume unde întunericul este stÄpân.
Aceasta este doar una din multele lor aventuri legendare...
*****
Timp de veacuri luna roÈie a fost întotdeauna un semn aducÄtor de moarte. Cei care vedeau spectrul morÈii se ascundeau cu frica de a-Èi pierde viaÈa în acalmia puternicÄ de somn fÄrÄ sfârÈit pe care o promitea acesta. Din depÄrtare Èi pe o mare distanÈÄ Ã®mprejur veni un strigÄt înfricoÈÄtor, iar simbolul periculos stÄtea sus pe cer la miezul nopÈii.
Ãntr-o poianÄ stÄteau douÄ figuri singuratice, una rÄnitÄ, respirând puternic cu unul din pumnalele sale duble strânse în mânÄ, cealaltÄ ridicându-se ameninÈÄtor peste prima, cu un zâmbet rÄu intenÈionat pe faÈa sa frumos de inumanÄ. Ochii rubinii rÄpitori scânteiau în lumina lunii pline aÈteptând urmÄtoarea miÈcare a victimei sale. Pielea nefiresc de palÄ a lui Hyakuhei pÄrea sÄ strÄluceascÄ Ã®n noapte, dându-i înfÄÈiÈarea unei morÈi angelice.
â Ne-aÈi ucis fÄrÄ moarte! mârâi Toya, dezvelindu-Èi colÈii alungiÈi. Ochii lui de praf de aur ardeau cu urÄ omul care stÄtea în faÈa lui. OdatÄ prietenul sÄu... fratele propriului sÄu tatÄ... acum duÈmanul sÄu de moarte. â Tu, nemernicule!
â Spui asta acum cu convingere, dar Èi-am dat viaÈa veÈnicÄ, te-am antrenat Èi am avut grijÄ de tine. Te-am iubit pe tine Èi pe fratele tÄu ca pe ai mei. Ochii roÈiatici fulgerarÄ cu mânie la insolentul copil în devenire din faÈa lui.
â NumeÈti transformarea noastrÄ Ã®n monÈtri... dragoste? Ne-ai furat vieÈile! M-ai transformat ca sÄ Ã®ncerci sÄ-l forÈezi pe fratele meu sÄ devinÄ al tÄu! Ne-ai minÈit, spunând cÄ poÈi sÄ Ã®ntorci blestemul dacÄ ne alÄturÄm Èie. RespiraÈia-i ieÈea din el într-un Èuierat nervos pe mÄsurÄ ce continua.
â DacÄ nu ar fi fost fascinaÈia ta perversÄ faÈÄ de fratele meu, am fi fost umane normale, trÄind o viaÈÄ normalÄ ca o familie, nu ca niÈte creaturi ale nopÈii însetate de sânge, în care ne-ai transformat! Lacrimi de supÄrare se revÄrsau din ochii lui Toya, de mânie Èi trÄdare, transformându-se într-un argintiu strÄlucitor.
â EÈti un nebun crezând cÄ ai fi fost normal! Vocea lui Hyakuhei a avut o urmÄ ostilÄ de amÄrÄciune. â Tu Èi fratele tÄu plângeÈi amarnic pentru ceva ce nu a fost niciodatÄ sÄ fie al vostru. â Nu conteazÄ. Ochii sÄi ardeau pe mÄsurÄ ce se concentra din nou pe Toya. â EÈti exact ca tatÄl tÄu⦠egoist.
â Moartea tatÄlui tÄu v-a lÄsat în grija mea! Tu Èi fratele tÄu sunteÈi ai mei Èi întotdeauna am luat ce-mi aparÈine. Voi avea supunerea lui dupÄ ce voi fi terminat cu tine. Ghearele mâinii lui Hyakuhei s-au arcuit în anticipare, dornic sÄ simtÄ scurgerea sângelui tânÄrului din vârfurile mortale. â Doar tu eÈti cel care Èi-a trÄdat propria fiinÈÄ!
Toya se roti în jur într-un cerc ascultând vocea plinÄ de urÄ pe când Hyakuhei a licÄrit Èi a dispÄrut doar pentru a reapÄrea de cealaltÄ parte a lui. Ètia cÄ vampirul mortal numai s-a jucat cu el dar Toya nu se mai temu. AceastÄ teamÄ a murit odatÄ cu eaâ¦
â De ce ai omorât-o? Toya ÈuierÄ Ã®ncet plin de mânie Èi disperare.â Credeai cÄ omorând-o, vei câÈtiga cristalul? NiciodatÄ! Ea a refuzat sÄ-Èi dea aceastÄ putere Èi te-a enervat. Nu a fÄcut-o Hyakuhei? strigÄ el în timp ce pivota, încercând sÄ-l urmeze pe duÈmanul sÄu, pe mÄsurÄ ce Hyakuhei îl înconjura cu intenÈie de moarte.
â Nu a fost nici un secret cÄ ai vrut-o sÄ fie a ta. Mâna lui Toya se strânse în furie pe pumnalul sÄu când Èi-a adus aminte de privirile bântuite... de viziunea... de privirea trupului ei lipsit de viaÈÄ.
â Oricine ar putea vedea limpede felul în care te-ai uitat la ea când ai crezut cÄ eu sau Kotaro nu Èi-am dat atenÈie. â RespiraÈia sa l-a lÄsat cu un suspin în timp ce s-a legÄnat pentru o clipÄ, Ètiind cÄ el Èi Kotaro o iubiserÄ amândoi... au luptat cu Hyakuhei Èi unul cu celÄlalt pentru ea. Nimeni nu a câÈtigat. â Noi te-am vÄzut.
â Kyoko a fost a mea Èi va fi întotdeauna a mea! a strigat Toya, furia lui de a pierde pe cea pe care a iubit-o mai mult decât aerul... se risipi. Ea a fost lumina în întunericul care a devenit aceastÄ lume.
Ea a fost motivul pentru care l-a sfidat pe Hyakuhei. Acum, motivul sfidÄrii lui a dispÄrut, Èi Toya a simÈit cÄ focul din sufletul lui se înteÈi la un nivel fatal. El a gÄsit-o întinsÄ fÄrÄ viaÈÄ, cu un mic pumnal care îi strÄpungea inima. Ãn adâncul sÄu, el Ètia... el Èi Kotaro Ètiau amândoi... Hyakuhei o ucisese cumva.
Ochii negri ai lui Hyakuhei deveniserÄ o umbrÄ mai închisÄ, în timp ce se uita la cel mai mic fiu al fratelui sÄu, cu dispreÈ. â Ah da, înÈelÄtorul Gardian al Inimii de Cristal... o asemenea putere nu aparÈine unui copil prost ca tine. Cele mai puternice fiinÈe au cÄutat Gardianul Inimii de Cristal... credeai cÄ eÈti singurul, bÄiete drag? Nu numai vampirii, ci Èi nemuritorii Èi vrÄjitorii Èi chiar vârcolacii împÄrtÄÈesc acea dorinÈÄ de a pune mâna pe o astfel de putere.
â Nu îÈi dai seama ce s-ar fi întâmplat dacÄ un lican ar fi pretins-o mai întâi?
Ochii lui Hyakuhei au sângerat la gândul lui Kotaro, liderul triburilor de licani, câÈtigând o astfel de putere. Furia lui a înÈepat pe mÄsurÄ ce Èi-a amintit mirosul de lican pe carnea ei în aceeaÈi noapte. El n-ar sta deoparte lÄsând sÄ se întâmple ceva atât de trist.
â Nu, bÄieÈel neglijent, m-am ocupat deja de preoteasa care a purtat cristalul înÄuntrul ei.! Ochii lui Hyakuhei s-au întÄrit la gândul micii minciuni.
Ãn realitate... nu ucisese fata. Ea s-a sinucis ca sÄ-i împiedice sÄ obÈinÄ cristalul. El ar fi avut-o la îndemânÄ, gata sÄ-Èi revendice puterea pe care o avea în ea. Puterea despre care vorbea legenda, dacÄ ar putea fi crezutÄ... i-ar fi permis întunericului sÄ meargÄ Ã®n luminÄ... Èi sÄ se hrÄneascÄ cu ea.
Degetele lui încÄ furnicau de la scurta atingere a pielii ei. El stÄtea în spatele ei... simÈind cÄldura corpului ei cu mâna rece. Ochii ei de smarald s-au întors Èi s-au ciocnit cu el pentru doar o secundÄ Ã®n sfidare. El a avut doar gustul dorit. Prea târziu a vÄzut pumnalul în mâna ei, când a dispÄrut rapid în piept. Ar fi putut s-o întoarcÄ Èi sÄ Ã®mpartÄ cu ea totul, dar... ea a refuzat oferta sa generoasÄ.
Femeia curajoasÄ Èi proastÄ crezuse cÄ, prin sinuciderea ei, ea ar fi blocat puterea cristalului pentru el pentru totdeauna. Totdeauna a fost un timp atât de lung pentru a încerca sÄ se ascundÄ de el.
â Ea va renaÈte! Toya ÈipÄ cu durere, Ètiind cÄ nu a reuÈit sÄ o protejeze de mânia lui Hyakuhei. Vina lui de a nu fi acolo sÄ o salveze l-a mÄcinat pe dinÄuntru. Ètia cÄ era vampir... o creaturÄ a nopÈii... Èi totuÈi nu a întors-o înapoi la el. Ea se împrietenise cu el.. Kyoko îi încredinÈase viaÈa ei.
Mintea lui Toya a strÄlucit de-a lungul timpului în care o cunoscuse... corpul i-a cÄzut în genunchi când s-a prÄbuÈit la pÄmânt, uitându-se la lacrimile care-i cÄdeau. â Nu a fost destul de mult!, a Èipat încet în negare.
El o cunoscuse pentru o perioadÄ atât de scurtÄ; Èase cicluri lunare. Când a întâlnit-o pentru prima datÄ... nu dorea decât cristalul... cristalul pe care nici mÄcar nu Ètia cÄ-l purta cu ea la început. Dar îl vedea cum strÄluceÈte în ea... chemându-l la el. Apoi ceva s-a schimbat. Toya s-a trezit încercând sÄ o protejeze singur, în loc sÄ ia cristalul de la ea.
De când fusese aruncatÄ Ã®n lumea întunecatÄ, Toya a gÄsit adevÄrul din spatele legendei Gardianului Inimii de Cristal, lucruri pe care chiar Hyakuhei nu le-a realizat. El voia sÄ-i spunÄ fratelui sÄu secretele, dar Hyakuhei fÄcuse imposibil ca el sÄ-l gÄseascÄ pe Kyou la timp... acum era prea târziu.
â Nu vei avea niciodatÄ lumina sa în întuneric... o sÄ-l gÄsesc din nou pe Kyoko Èi sÄ pÄstrez cristalul de la tine! Vocea lui Toya era asprÄ Ã®n nevoia sa de rÄzbunare. â O sÄ trÄiascÄ din nou Èi o voi aÈtepta acolo. O lacrimÄ de argint singuraticÄ i-a alunecat pe obraz în timp ce striga: â ÃmpreunÄ! Ea Èi eu vom gÄsi o altÄ cale de a-l elibera pe Kyou de tine!
Hyakuhei se apropie de Toya, cu un mârâit întunecat venit din adâncul pieptului sÄu.
â Oh da, draga mea Toya, ea va trai din nou. Cristalul se va întoarce în aceastÄ lume Èi voi fi cel care sÄ pretindÄ nu numai puterea sa, ci Èi fata. Ãn ceea ce-l priveÈte pe preÈiosul meu Kyou... sunt sigur cÄ pot gÄsi ceva pentru a ocupa timpul fratelui tÄu pânÄ va veni acea zi.
Toya mârâi scÄzut din gât, Ètiind cÄ este o sabie cu douÄ tÄiÈuri: â ÈineÈi-vÄ noÈiunile voastre bolnave pentru voi înÈivÄ. Voi gÄsi o cale de a fi din nou normali. Èi tu... te voi omorî!, încheiase el cu un strigÄt, pe mÄsurÄ ce vântul începu sÄ se înteÈeascÄ, urlând cu rÄutate în poianÄ. Pumnalul din mâna sa a strÄlucit într-un arc de luminÄ de argint, abia apucând roba împodobitÄ Ã®ntunecat de pe corpul lui Hyakuhei. Toya nu-Èi putea da seama cât de rapid era adversarul sÄu, dar fruntea lui era brÄzdatÄ cu hotÄrâre. Un alt pumnal a apÄrut în cealaltÄ mânÄ a sa Èi a aruncat cu el, urmat imediat de primul.
Hyakuhei a evitat lamele mortale cu secolele de antrenament pe care le-a îndurat. Oamenii erau niÈte creaturi atât de uÈor de înfrânat, Èi Toya, deÈi schimbat, era încÄ foarte uman în modul sÄu de gândire... încÄ un copil în ochii unui vampir.
El ar admite cÄ Ã®ntr-un fel, protecÈia lui de cÄtre preoteasÄ a slÄbit puterea lui Toya la aproape acelaÈi nivel cu a unui bÄtrân. Luarea preotesei departe de el a servit douÄ scopuri. FÄrÄ motivul sÄu de a lupta... puterea lui Toya scÄzuse foarte mult.
Mâna stângÄ a lui Hyakuhei a izbucnit, prinzând oarecum ambele încheieturi ale lui Toya într-o strângere cu strivire. Toya nu avea nici un mod de apÄrare atunci când ghearele drepte ale vampirilor i-au lovit cu cruzime obrazul.
Ochii de argint s-au ciocnit cu cei purpurii pentru un moment suspendat în timp ce Hyakuhei Èi-a retras ghearele. Buzele îi arÄtau un zâmbet stânjenit, în timp ce se întinse sÄ loveascÄ cu uÈurinÈÄ rana pe care tocmai o fÄcuse atât de vicios. â Mi-e fricÄ sÄ mÄrturisesc o astfel de perfecÈiune... la fel ca fratele tÄu. El a lins picÄturile de sânge proaspÄt vÄrsat de pe deget înainte de a adÄuga: â Dar nu-mi pot face dragostea rÄzvrÄtitÄ sÄ-l distragÄ pe Kyou de la mine.
SimÈind cÄ Ã®ncheieturile îi erau eliberate, Toya a fÄcut un pas înapoi Èi a încercat sÄ blocheze urmÄtorul atac venind spre torsul sÄu. El a murmurat de durere când sângele a ieÈit de pe crestÄturile lÄsate pe piept. ApÄsând un braÈ pe rÄni, ochii lui aurii s-au lÄrgit, în timp ce el s-a întors Èi, de data aceasta, Hyakuhei l-a lÄsat.
Toya simÈea cÄ oasele rupte din încheietura mâinii se freacÄ unul de celÄlalt Èi a trebuit sÄ se concentreze doar pentru a-Èi Èine pumnalul sÄ cadÄ pe pÄmânt. Privind spre bÄrbatul pe care îl urÄÈte mai mult decât moartea, Toya a încercat sÄ scape de durere Ètiind cÄ nu era un joc... chiar Èi strigoiul putea sÄ moarÄ.
â Copil nebun, te-ai gândit sÄ-Èi salvezi fratele, ucigându-mÄ? Abia îÈi poÈi Èine aripile acum, cu atât mai puÈin sÄ Ã®ncerci sÄ-mi iei viaÈa. Hyakuhei ÈuierÄ, apoi faÈa îi deveni liniÈtitÄ, mânia dispÄrându-i brusc. Briza nopÈii ridicÄ capetele pÄrului sÄu lung de abanos, fÄcându-l sÄ parÄ viu.
â N-ai avut niciodatÄ nici o ÈansÄ cât de micÄ. Te voi ajuta sÄ te odihneÈti, ca sÄ nu mai simÈi durere, a murmurat Hyakuhei, cu ochii calmi spre bÄrbatul rÄnit, ca un tatÄ care certa un copil neastâmpÄrat.
Ochii de argint s-au aprins în roÈu la mânia cuvintelor lui. â Nu-l vei avea niciodatÄ pe fratele meu, nenorocitule! Atâta timp cât corpul lui respirÄ, Kyou nu te va lÄsa sÄ câÈtigi Èi nici eu! ÈipÄ Toya în timp ce acuza figura îmbrÄcatÄ Ã®n negru într-o ultimÄ Ã®ncercare de a-Èi salva sufletul nemuritor.
Hyakuhei a dispÄrut în clipa în care pumnalul lui Toya putea sÄ pÄtrundÄ Ã®n inima rece ascunsÄ adânc în corpul sÄu fÄrÄ vârstÄ. PÄtrunderea ochilor roÈii sclipitori, flÄmânzi sÄ verse sângele tânÄrului bÄrbat credea cÄ-l sfideazÄ.
Forma lui întunecatÄ, levitând înalt deasupra... se opri o clipÄ, înainte de a coborî sÄ-Èi atace prada.
SimÈurile lui Toya au strigat pericolul, simÈind ameninÈarea care se apropia pentru existenÈa lui, dar nu era încÄ suficient de priceput sÄ stabileascÄ de unde a venit atacatorul sÄu. A cÄutat în jur cu frenezie, dar cu simÈurile lui acum tocite de pierderea sângelui din rÄni... împreunÄ cu rana ascunsÄ Ã®n inima lui, Toya îÈi simÈi teama ridicându-se.
Inima îi era înspÄimântatÄ de cuvintele aruncate asupra lui de cÄtre aÈa-numitul "tatÄ".
â Nu te pot lÄsa sÄ câÈtigi, monstrule. ViaÈa fratelui meu depinde de asta. Toya Èopti cu respiraÈia dificilÄ, fÄcând cuvintele tunete în urechile lui.
Un ÈipÄt de fricÄ Ã®i scoase la vedere coloana vertebralÄ Ã®n timp ce privi în sus spre cerul de noapte. Ochii i s-au fÄcut mari de spaimÄ, la o vedere pe care o cunoÈtea doar de dat... niciodatÄ de primit. â Deci... aÈa este cum este. Gândul s-a filtrat prin mintea lui chinuitÄ.
El a încercat sÄ se miÈte, dar a fost imobilizat de o forÈÄ necunoscutÄ. Ochii lor erau închiÈi într-o stare de moarte. Ochii roÈii i-au strÄpuns sufletul, Èi Toya Ètia cÄ vine moartea.
StrigÄtul din gât a fost înlocuit de un sunet gâlgâit. Ochii lui argintii s-au întors din nou la aurii Èi s-au întâlnit cu ochii roÈii ai ucigaÈului sÄu, pe mÄsurÄ ce timpul pÄrea sÄ se opreascÄ. Trupul sÄu a început sÄ se simtÄ amorÈit, în timp ce se uita în jos între corpurile lor. Lacrimile au cÄzut din ochii lui Toya, pe mÄsurÄ ce culoarea auriu strÄlucitoare a început sÄ se estompeze. â Am greÈit, te rog sÄ mÄ ierÈi... Kyoko... Kyou, au fost ultimele sale gânduri când Èi-a tras rÄsuflarea finalÄ.
Ãi putea simÈi inima bÄtând mai departe Èi mai departe, pe mÄsurÄ ce durerea a dispÄrut. Misterele s-au dezvÄluit cu ultimele bÄtÄi ale inimii, în timp ce, în tÄcere, a Èoptit în mirare neliniÈtit, â Kyoko... de cât timp ai fost aici?
Privind cu un simÈ bolnav de plÄcere, figura îmbrÄcatÄ Ã®n negru, cu ochi roÈii aprinÈi, a zâmbit cu satisfacÈie. Ãi coborî încet pe amândoi pe pÄmântul tare. Mâna lui cu gheare s-a îngropat adânc în pieptul tânÄrului cu ochii ca soarele.
Hyakuhei a smuls victorios inima care a încetat sÄ mai batÄ.
Privind mereu în ochii fÄrÄ viaÈÄ ai lui Toya, el Èopti: â Ãntotdeauna m-am întrebat cum ar arÄta ochii lui Kyou când ar striga... pariez cÄ vor fi frumoÈi. El s-a aplecat Èi a sÄrutat fruntea lui Toya, înainte de a se ridica sÄ se întoarcÄ Èi sÄ se confrunte cu omul care tocmai a aterizat la micÄ distanÈÄ Ã®n spatele lui.
Un zâmbet sadic i-a înfrumuseÈat buzele, în timp ce el a scos inima sângerândÄ Èi l-a aÈteptat pe Kyou sÄ Ã®nchidÄ distanÈa între ei. â Pentru tine, micuÈul meu, acum nu mai este nimic între noi. Vocea lui se întindea peste briza nopÈii.
Ochii lui Kyou se micÈorau în dezgust, uitându-se la inima proaspÄt scoasÄ. DacÄ Hyakuhei ar fi fost nemuritor de atât de mult, moartea lui a fost un dar?
Dezgustat, Kyou s-a întors de la viziunea tulburÄtoare. El a simÈit durerea fratelui sÄu Èi a venit sÄ cerceteze. Ãn schimb, el Èi-a gÄsit aÈa-zisul "tatÄ" Èi nu mai putea simÈi aura fratelui sÄu. Ceva a fost teribil de greÈit Èi Kyou a simÈit nervii din corpul sÄu înÈepenindu-i pielea în avertisment.
El nu a putut vedea proprietarul inimii din care tocmai i-a picurat viaÈa din mâna vampirului bÄtrân, deoarece Hyakuhei i-a blocat vederea. L-a enervat sÄ fie reÈinut sÄ-Èi caute fratele mai mic. Nu Èi-a pus ochii pe fratele sÄu de mai mult de un an, dar în seara asta... Ètia cÄ Toya avea nevoie de el. Trebuie sÄ fi fost important pentru Kyou cÄ a simÈit atât de tare chemarea.
SimÈind anticiparea în omul din faÈa lui, ochii aurii ai lui Kyou au fost fixaÈi în ai lui Hyakuhei. â CÄrui suflet i l-aÈi furat de data aceasta?, a întrebat el cu dispreÈ Ã®n glas.â De ce nu vii sÄ vezi, micuÈul meu? Sunt sigur cÄ vei fi cel mai surprins. Acesta este darul meu pentru tine. Un zâmbet Ètiut i-a aprins trÄsÄturile umbrite, pe mÄsurÄ ce Hyakuhei s-a dat la o parte⦠lÄsând o imagine clarÄ a victimei. Ãntinzându-Èi mâna încet spre Toya, se întoarse sÄ priveascÄ spre cadavrul de pe jos.
Privirea lui Kyou îl urmÄri pe Hyakuhei, în timp ce se apropie încet, confuz de importanÈa identitÄÈii acestei victime. Ochii sÄi aurii s-au lÄrgit la figura deformatÄ, înÈepenitÄ Ã®n murdÄrie, ca un Èoc de alarmÄ de rÄu augur care i-a târât spinarea. Inima lui începu sÄ o ia la goanÄ când a vÄzut strÄlucirile sclipitoare ale argintului trecând prin pÄrul negru la miezul nopÈii, acum acoperit cu sânge Èi murdÄrie, pe mÄsurÄ ce se întindea pe faÈa bÄrbatului ca Èi cum ar fi ascuns adevÄrata sa identitate.
El simÈi cÄ Ã®ntreaga sa fiinÈÄ ÈipÄ de furie Èi negare, Ètiind cÄ se uitÄ acum la figura sacrificatÄ a fratelui sÄu dispÄrut.
â NU! Kyou Èi-a tras capul Èi a rÄcnit. Lacrimile îi umpleau ochii când se întoarse sÄ se confrunte cu cel responsabil. â Ce ai fÄcut? ÃntrebÄ el, în timp ce a lovit înainte, oprindu-se la doar câÈiva centimetri de ucigaÈul fratelui sÄu. Ochii lui de aur solar au sângerat roÈu... colÈii alungiÈi au fost dezveliÈi ca la un câine turbat. Flexându-Èi mâna cu gheare a aÈteptat mÄrturisirea cu furie abia reÈinutÄ.
â Doar ceea ce ar fi trebuit sÄ fac de la început... sÄ-l elimin pe cel care nu te-a apreciat aÈa cum fac eu. Expresia lui Hyakuhei se înmuie pentru o clipÄ ca atunci când îÈi privea copilul sÄu preferat.
Ãi dÄduse lui Kyou toatÄ atenÈia Èi afecÈiunea, de vreme ce îi dÄdea darul imortalitÄÈii întunecate... dar Kyou încÄ nu era fericit. TristeÈea din privirea de aur a lui Kyou îl atrÄgea atât de mult... singurÄtatea din interiorul lui era minunatÄ Èi imita melancolia lui Hyakuhei. El l-a transformat apoi pe fratele lui Kyou, Toya, în speranÈa cÄ va câÈtiga devotamentul posesiei sale. Dar... asta l-a supÄrat pe Kyou mai mult.
Hyakuhei a privit lacrimile amÄrui formate în ochii lui Kyou Èi a Ètiut cÄ avea dreptate... Kyou a fost cel mai divin când a strigat.
Ãn acel moment, ceva în adâncul lui Kyou a cedat cu un strigÄt plin de jale, înfricoÈÄtor, care se rupse de corp. Ãntr-o furie oarbÄ, el l-a atacat pe ucigaÈul fratelui sÄu, cu colÈii dezveliÈi Èi ghearele sfâÈietoare. â ÃÈi voi rupe inima Èi îÈi voi lÄsa trupul sÄ fie devastat de creaturile nopÈii pentru ceea ce ai fÄcut!
Ãn mod abil, omul crud a evitat atacul Èi, într-o neclaritate în negru, l-a pus pe Kyou la pÄmânt. Cu un calm care nu s-a reflectat în adâncurile lui roÈii rubinii, Hyakuhei s-a aplecat în apropiere, privirea lui fiind blocatÄ pe faÈa care l-a obsedat atât... pe faÈa fratelui sÄu.
â Am fÄcut ceea ce era necesar pentru noi. Toya nu a vrut ca tu sÄ ai darul meu Èi ai cÄutat sÄ-l depÄrtezi de tine. Vei înÈelege în timp, a murmurat, pe mÄsurÄ ce buzele sale moi se încleÈtarÄ de-a lungul celor care zburau în timp ce spunea acele cuvinte.
Cu o forÈÄ de care nu-Èi dÄdea seama cÄ o posedÄ, Kyou îl aruncÄ puernic pe omul ofensator la douÄzeci de picioare de corpul sÄu agitat. Èi-a miÈcat antebraÈul peste gurÄ Ã®n dezgust, mârâind periculos.
â Acum, acum, micuÈule, calmeazÄ-te, Èopti omul în timp ce s-a oprit Èi s-a desprÄfuit. Ochii îi ardeau de promisiune în timp ce corpul sÄu strÄlucea uÈor, apoi se stinse înapoi în noapte. â Voi pÄzi... aÈteptându-te... rÄsfÄÈatul meu.
Lumea lui Kyou s-a spulberat în jurul lui, în timp ce se uita în jos la trupul fÄrÄ viaÈÄ al fratelui sÄu. â Voi rÄzbuna moartea fratelui meu Èi voi trece veÈnicia în cÄutarea ta, dacÄ va trebui. Când te gÄsesc, vei plÄti pentru asta... Hyakuhei...
Se coborî în genunchi tremurând Èi ridicÄ uÈor corpul lui Toya la pieptul lui... ridicându-i uÈor capul. PÄrul fratelui sÄu îi cÄzuse de pe faÈÄ, fÄcând sÄ se estompeze viziunea lui Kyou, în timp ce încerca sÄ-Èi reÈinÄ potopul de lacrimi fÄrÄ succes. PÄrea cÄ Toya ar fi fost doar adormit... în pace pentru prima datÄ de prea mult timp.
Privi cum lacrimile lui au picat pe obrazul lui Toya Èi Kyou Èi-a simÈit inima frângându-se. Apucându-l strâns pe fratele sÄu iubit cÄtre el, Kyou Èopti cu o voce nerÄbdÄtoare: â Toya, te rog sÄ mÄ ierÈi⦠pentru cÄ nu am fÄcut-o aici la timp. RespiraÈia lui îi tremura, în timp ce îÈi strânse ochii de durere. â Ètiu cÄ ai avut nevoie de mine... ar fi trebuit sÄ te salvez.
Mintea lui Kyou a revenit la ziua în care Hyakuhei l-a transformat în ceea ce era acum... a doua zi dupÄ moartea tatÄlui sÄu. Kyou care îl cunoscuse pe Hyakuhei îl dorea doar... Èi Toya fusese doar un mic copil. Deci, pentru a-l proteja pe Toya... Kyou a plecat cu unchiul sÄu chiar în timp ce fratele sÄu mai mic a strigat dupÄ el sÄ nu plece.
ÃÈi mai amintea încÄ neîncrederea care strÄlucea în ochii aurii mari ai lui Toya, în timp ce se uita la Hyakuhei, pentru îndrÄzneala de a-i lua fratele mai mare de lângÄ el. A fost amintirea acelei priviri bântuite care l-a ajutat pe Kyou sÄ stea departe de fratele sÄu mai mulÈi ani... sÄ-l protejeze.
Pe mÄsurÄ ce Toya devenise mai în vârstÄ, Kyou Èi-a dorit sÄ-l vadÄ... vizitându-l în secret Èi urmÄrindu-l de la distanÈÄ... uitându-se la fratele sÄu trÄind viaÈa pe care el nu putea. SÄ-l priveascÄ pe Toya din umbrÄ a fost singura fericire a lui Kyou în acele zile întunecate. Se dusese adesea în dormitorul lui Toya... ca sÄ-l priveascÄ Ã®n somn.
DacÄ l-ar fi cunoscut pe Hyakuhei l-ar fi urmat Èi privit pÄzindu-l pe Toya... nu l-ar fi pus niciodatÄ pe Toya în pericol. Unchiul sÄu îl transformase pe Toya pentru cÄ se gândise cÄ asta voia Kyou. Era vina lui cÄ Toya murise prima datÄ.
Toya s-a luptat cu unchiul lor, în timpul întoarcerii Èi dupÄ. Pe mÄsurÄ ce argumentele lor deveneau mai vicioase, Kyou încercase sÄ-i reÈinÄ atenÈia lui Hyakuhei departe de fratele sÄu. Atunci Toya începuse sÄ vorbeascÄ despre un leac pentru vampiri... Gardianul Inimii de Cristal. El a jurat cÄ Ã®l va gÄsi Èi îi va vindeca pe amândoi.
Toya Èi-a gÄsit leacul... în moarte.
FÄcând tot ce putea mai bine pentru a evita sÄ priveascÄ acum cavitatea goalÄ Ã®n care fusese odatÄ inima fratelui sÄu, Kyou stÄtea în picioare Èi ducea corpul lui Toya departe de scenÄ pentru a-i face o înmormântare corespunzÄtoare.
El nu mai putea simÈi prezenÈa lui Hyakuhei, dar Ètia cÄ era aproape, uitându-se cumva... mereu urmÄrindu-l. Kyou a înÈeles acum cÄ va trebui sÄ plece, sÄ se ascundÄ pânÄ când ar fi fost suficient de puternic pentru a învinge rÄul care a furat singurul lucru pe care l-a avut... dragul sÄu frate. El a alunecat prin întuneric lÄsând pajiÈtea în tÄcere totalÄ.
Kamui a respirat cu uÈurare când fraÈii au plecat Èi Èi-au coborât bariera de invizibilitate din jurul formei dÄrâmate de Kotaro. Privind în jos la lican, Kamui Ètia cÄ va dura ceva timp ca rÄnile lui Kotaro sÄ se vindece... nu doar rÄnile care i-au fost fÄcute trupului, ci Èi rÄnile care se aflau acum adânc înfipte în inima lui.
â Haide, Èopti Kamui, trÄgând unul dintre braÈele lui Kotaro pe umerii sÄi Èi ajutându-l sÄ stea. â Hyakuhei nu a mers departe Èi trebuie sÄ te duc afarÄ. Ochii îi strÄluceau în culoarea prafului de curcubeu, încercând sÄ-Èi reÈinÄ propriile lacrimi. Era zadarnic, pentru cÄ le simÈea cum îi alunecÄ pe obraji în urme fierbinÈi.
Atât de multe au fost pierdute în perioada de doar câteva ore mortale... acum Ètia ce era mai întunecat decât întunericul. Nici nu l-ar fi lÄsat pe Kotaro tot aÈa.
â Nu l-am urât atât de mult, Èopti Kotaro, uitându-se dezgustat spre locul în care corpul lui Toya stÄtuse cu doar câteva momente în urmÄ. O iubiserÄ pe Kyoko, Èi ea, la rândul ei, avea afecÈiune pentru amândoi... fÄrÄ sÄ-l aleagÄ pe unul contra celuilalt când luptau... pânÄ noaptea. Soarta îi dÄduse doar câteva ore scurte... cel puÈin Toya nu Ètia.
Mâna sa se ghemui în pumn Èi se strânse. Toya ar fi fost nebun... dar ar fi fost în viaÈÄ. â Mai degrabÄ m-aÈ fi confruntat cu mânia lui... nu cu asta... nu cu asta.
Amândoi au încercat s-o protejeze, dar acum Toya... ochii albaÈtri de gheaÈÄ ai lui Kotaro, înotau în lacrimi fÄrÄ sÄ curgÄ: â Nu l-am urât niciodatÄ.
â Ètie cÄ nu ai fÄcut-o, a spus Kamui conducându-l pe Kotaro în direcÈia singurului loc sigur pe care-l cunoÈtea... vrÄjitorul, casa lui Shinbe. Avea nevoie sÄ-i spunÄ prietenului lor de soarta lui Toya... Èi lui Kyoko. Shinbe Ètia cumva ce sÄ facÄ, mereu a Ètiut.
â O sÄ-l ucid pe ticÄlosul Äla de Hyakuhei, bombÄni Kotaro, în timp ce el se opuse împotriva reÈinerii lui Kamui, natura lui lican ieÈind la suprafaÈÄ. â A ucis-o... l-a ucis pe Toya din cauza ei. Când îl voi gÄsi, el va dori sÄ se fi nÄscut om.
Ca Èi cum vântul ar fi ieÈit din el, trupul lui Kotaro s-a cutremurat. Ètia cÄ Toya era mult mai puternic decât a recunoscut vreodatÄ, dar fÄrÄ ca Kyoko sÄ-l protejeze... Toya Èi-a pierdut voinÈa de a lupta. Hyakuhei Ètia asta înainte de începerea luptei.
Mâhnirea lui Toya îi încinsese mintea... nerÄbdÄtor. DacÄ ar fi aÈteptat doar... încÄ câteva clipe. Kyou ar fi putut sÄ-l salveze. TristeÈea atârna pe fiecare silabÄ, pe mÄsurÄ ce Kotaro Èterse furios lacrimile care, în tÄcere, îi brÄzdaserÄ Ã®n jos obrajii.
â Am vrut sÄ-i salvez pe amândoi... Kyoko, durerea trupului sÄu slÄbit a fost prea mult pe mÄsurÄ ce îÈi închidea ochii albaÈtri strÄlucitori Èi se pierdea în neantul în care ar fi ameliorat durerea pentru o perioadÄ scurtÄ de timp.
Kamui dÄdu din cap în timp ce ridicÄ corpul fÄrÄ vlagÄ al lui Kotaro Èi îl purtÄ. â Ai fÄcut destul. OdihneÈte-te acum. â Èopti el. E rândul meu sÄ fac izbÄvirea.
Capitolul 2
Ãn ceasul dinaintea zorilor, Kamui se ridicÄ deasupra unui mormânt nemarcat. Cei doi bÄrbaÈi care stÄteau pe fiecare parte a lui erau tot ce fusese lÄsat. Ãl urmÄri pe Shinbe ca sÄ-Èi foloseascÄ puterile telechinetice sÄ scoatÄ pÄmântul din mormântul lui Toya Èi sÄ-l lÄrgeascÄ suficient pentru douÄ cadavre.
Shinbe Èi Kotaro aveau acum aceeaÈi expresie... tristeÈe Èi putere încÄpÄÈânatÄ. Kamui Ètia cÄ Ã®ncercau sÄ rÄmânÄ puternici pentru el, dar putea sÄ vadÄ prin melancolia pe care Èi-o ascundeau ambii.
ToÈi se uitau la mormânt... realitatea dureroasÄ cÄ s-au scufundat. Lucrurile nu trebuiau sÄ se termine astfel... partea bunÄ se presupune cÄ nu trebuia sÄ piardÄ... sau sÄ moarÄ. Shinbe i-a ajutat sÄ ia o decizie referitor la ce sÄ facÄ. Recuperând corpul lui Kyoko, au adus-o la mormântul unde Kyou Èi-a pus fratele Èi i-a îngropat împreunÄ.
Toya ar fi vrut aÈa... era singurul lucru pe care l-a simÈit drept.
Kamui fusese incapabil sÄ transporte corpul lui Kyoko la locul mormântului, odatÄ ce l-au gÄsit. Sângele din jurul ei nu era ceea ce îl deranja. A fost pur Èi simplu sfâÈietor sÄ vezi pe cineva atât de bun Èi de pur, odatÄ ce posedÄ atât de multÄ luminÄ Ã®nÄuntrul ei încât sÄ te doarÄ ochii sÄ te uiÈi... întinzându-se acolo în întuneric, cu ochii deschiÈi Èi nevÄzuÈi.
SimÈind Èocul lui Kamui Èi vÄzându-i mâinile tremurând, Kotaro intrase Èi o ridicÄ cu iubire în braÈe, încercând din greu sÄ ignore rigiditatea membrelor, aÈa cum o fÄcea el. Nu putea simÈi nimic el, cu excepÈia mâniei Èi a tristeÈii din acel moment. DacÄ ar fi lÄsat restul în... cât de mult a iubit-o, genunchii l-ar fi rÄsturnat... durerea cântÄrea atât de mult în el.
VÄzând privirea pe faÈa lui Kamui era suficient pentru a-l ajuta sÄ-Èi controleze propriile emoÈii... de asemenea, l-a ajutat sÄ intre pe acea amorÈire. Kamui nu era om Èi nici creaturÄ... ceea ce a fost vreodatÄ... inima lui s-a zdruncinat. Kotaro a hotÄrât sÄ-Èi facÄ treaba sÄ-l urmÄreascÄ de acum înainte, chiar dacÄ bÄiatul probabil cÄ nu avea nevoie de asta.
Kamui Èterse din ochi urmele de lacrimi, încercând sÄ fie puternic ca Èi Kotaro Èi Shinbe. PÄrul sÄu violet, nedomesticit, se învârtea în vânt când se uita la pÄmântul proaspÄt întors. El Èi-a scos propria hainÄ Èi i-a înfÄÈurat cu blândeÈe în ea, pentru a spori puterea vrÄjii pe care urma sÄ o arunce.
Ãnchinându-Èi ochii strÄlucitori, îÈi împleti degetele împreunÄ, în timp ce aripile iluminate izvorâserÄ din spate într-o fluturare de pene. Ele au strÄlucit în culori atât de intense, ce erau necunoscute ochiului uman.
Shinbe Èi Kotaro au fÄcut amândoi un pas înapoi înspÄimântaÈi, înÈelegând brusc ce a fost Kamui. Cuvântul înger plutea pe buzele lor, dar pÄrea atât de trist. Ca un înger cu o inimÄ zdrobitÄ... un înger cÄzut.
Cu degete blânde, Kamui scoase o panÄ de pe aripa sa dreaptÄ Èi îÈi Èinea mâna cu palma în sus. Expresia tristÄ Èi liniÈtitÄ de pe faÈa lui nu ÈovÄia. Ochii i-au strÄlucit cu o licÄrire de speranÈÄ, în timp ce el a scos repede pana ascuÈitÄ Ã®n palmÄ, cauzând o tÄieturÄ superficialÄ. Lichidul purpuriu se strângea în palmÄ Èi Kamui îÈi închise încet pumnul peste el, înainte de a se apropia de mormântul nemarcat. PicÄturile sacre ale sângelui vieÈii sale au cÄzut pe pÄmânt, fÄcând ca solul sÄ strÄluceascÄ de o putere albastrÄ electricÄ nepÄmânteanÄ. Shinbe Èi Kotaro puteau doar sÄ stea Èi sÄ priveascÄ sub Èoc în timp ce acest lucru avea loc. Nu îndrÄzneau sÄ se miÈte de teamÄ de a deranja ritualul pe care îl conducea Kamui. Ambii au înÈeles cÄ au fost martori la ceva incredibil Èi, fÄrÄ Ã®ndoialÄ, nu-l vor mai vedea niciodatÄ.
Chiar aerul din jurul lui Kamui se porni într-un vârtej care îl înconjura într-o luminÄ albastrÄ fluorescentÄ. Vocea lui cu ecou a lÄsat buzele sÄ parÄ mai bÄtrâne Èi mai înÈelepte decât le-a avut vreodatÄ Ã®n amintirilor lor. Un sunet înfricoÈÄtor a ricoÈat peste cer, care-l purta kilometri, fÄcând tot sÄ fie auzit încÄ cu respectul puterii sale.
â O mie de ani va dura...
De data aceasta vom respecta pentru binele vostru...
Când se scurge sângele unui gardian...
Este timpul ca aceastÄ profeÈie sÄ se împlineascÄ...
Numai atunci douÄ suflete se vor revigora
Aducându-le în luminÄ...
ÃndrÄznind sÄ lupte cu magia întunecatÄ a nopÈii...
Cu aceastÄ promisiune, noi nemuritorii vom lua arme...
Protejându-i pe cei renÄscuÈi de alte rÄni...
Ãn mâinile de piatrÄ Èi de marmurÄ pe duÈmanul nostru îl vom da...
Singura dorinÈÄ pe care o doreÈte... în luminÄ sÄ trÄiascÄ.
Pe mÄsurÄ ce vortexul îl înconjura pe Kamui, o panÄ strÄlucitoare de la fiecare aripÄ iluminatÄ se pierdu Èi izbucni înainte în interiorul ciclonului... întorcându-se ca douÄ pumnale mici pentru a trage drept în jos, aterizând pe mormânt. Penele strÄlucitoare au rÄmas blocate în solul moale pentru câteva scurte momente înainte de a se scufunda în pÄmânt pentru a fuziona cu sufletele prietenilor sÄi.
Genunchii lui Kamui au lovit pÄmântul când vraja s-a dispersat, trimiÈând o undÄ de Èoc în toate direcÈiile. â PânÄ ne vom întâlni din nou, Kyoko... Toya, Èopti Kamui, simÈind cÄ singurÄtatea se apropie de el. â Poate viaÈa viitoare va fi într-un timp mai bun Èi mai strÄlucitor.
Shinbe rÄmase tÄcut alÄturi de el, fÄrÄ sÄ vrea altceva decât sÄ verse lacrimi el însuÈi, dar nu Èi-a putut permite luxul. Hyakuhei era încÄ acolo Èi Ètia cÄ vampirul cu inima neagrÄ va veni în cele din urmÄ pentru el. Inamicul ar Èti ce au fÄcut. El ar Èterge toate urmele pe care ar putea acum.
CÄutând în buzunar, Shinbe a scos o sticlÄ micÄ de ametist plinÄ de praf magic fÄrÄ vârstÄ. Stropind uÈor pÄmântul, el a mers în cerc în jurul mormântului pentru a-l proteja de toÈi ochii curioÈi. PÄmântul a devenit instantaneu solid pentru a ascunde locaÈia noului mormânt.
Ochii lui Shinbe s-au aprins cu aceeaÈi culoare de ametist, pe când Èoptea cuvinte pe care doar el le putea înÈelege.
El a simÈit un legÄmânt vechi de fraÈi care au luptat într-o bÄtÄlie veÈnicÄ cu întunericul prin sufletul sÄu pentru a deveni un simbol al protecÈiei asupra mormântului.
Deasupra locului de odihnÄ al prietenilor sÄi au înflorit flori fÄrÄ sÄ fie plantate seminÈe. Bujori în cinci culori au apÄrut pe viÈe cu spini... argint... aur... albastru de gheaÈÄ... ametist... Èi praf de curcubeu strÄlucitor.
â Eu plec, spuse Shinbe dupÄ o tÄcere lungÄ. Nu dorea ca prezenÈa sa sÄ arate locul celorlalÈi Èi Ètia cÄ era timpul sÄ meargÄ mai departe. Privirea lui se îndreptÄ Ã®napoi spre tufiÈurile de flori ciudat colorate. Toya Èi Kyoko erau acum protejaÈi de Hyakuhei, iar vraja nu ar fi deranjatÄ.
DeocamdatÄ... era tot ce le-ar putea oferi în afarÄ de durere.
Kamui ridicÄ privirea spre vrÄjitor, Èocat de aceastÄ nouÄ dezvoltare. â Ce? Dar... de ce?, Ochii i se lÄrgirÄ Ã®ntr-un moment de panicÄ... l-ar lÄsa toatÄ lumea acum? Nu l-au lÄsat Toya Èi Kyoko destul de rÄu?
SimÈind teama lui Kamui crescând, Shinbe a pus o mâna hotÄrâtÄ pe umÄrul prietenului sÄu Èi încercÄ sÄ-i explice: â Ètii bine ca Èi mine cÄ Hyakuhei va afla în cele din urmÄ ceea ce am fÄcut aici. Privi peste umÄrul lui Kamui la Kotaro Ètiind cÄ lican ar înÈelege abandonarea lui.
â Vei putea sÄ scapi de ochii lui veghetori... dar nu am o astfel de putere. Cu toate acestea, voi putea sÄ mÄ ascund, dar nu sunt sigur pentru cât timp. Shinbe scoase un oftat lung Èi privi în sus la lunÄ, care atârna deasupra cerului. â Zilele mele au un numÄr acum pe ele... un zâmbet moale înclinÄ colÈurile buzelor, ca Èi când Ètia un secret. â â¦AÈa sÄ fie.
Voi urca pe urmÄtoarea navÄ care va merge spre vest, peste ocean. Acolo, voi avea Èanse mai mari sÄ-mi pÄstrez identitatea în faÈa lui Hyakuhei Èi poate chiar sÄ gÄsesc o cale ca propriul meu suflet sÄ se reîncarneze în acelaÈi timp cu prietenii noÈtri dragi. El spera cÄ ceea ce spune era adevÄrul. Ar avea nevoie de el când va fi venit timpul.
Kamui aruncÄ o privire spre mormântul de sub el, apoi o întoarse spre prietenul sÄu, cu mai mult calm decât simÈise de la începutul acestui coÈmar. Nu voia ca Shinbe sÄ fie urmÄtoarea victimÄ, aÈa cÄ da, a înÈeles. Èi-a smuls uÈor o penÄ curcubeu din aripa sa dreaptÄ Èi o presÄ pe gâtul lui Shinbe.
Shinbe a început sÄ strÄluceascÄ puternic înainte de a o absorbi în piele. Se uitÄ Ã®n jos Èi vÄzu un scurt contur al penei chiar sub gulerul mantiei.
â Asta te va ajuta când va veni timpul, spuse Kamui cu un zâmbet Èi-i dÄdu lui Shinbe o îmbrÄÈiÈare strânsÄ cu înÈelegere. Nu l-ar pierde pe Shinbe mult timp... indiferent cât.
â Ne vom vedea din nou prietenul meu, Èopti Shinbe înainte de a se desface din îmbrÄÈiÈarea lui Kamui. El a dat din cap la Kotaro Ètiind cÄ lican ar avea grijÄ de Kamui pentru toÈi. Shinbe privi înapoi la mormânt, apoi îÈi întoarse ochii, lÄsându-Èi bretonul sÄ cadÄ pentru a ascunde tristeÈea. â AÈa sÄ fie, a Èoptit el din nou, dispÄrând în întunericul înconjurÄtor.â EÈti pregÄtit copile? întrebÄ Kotaro liniÈtit, în timp ce îÈi pÄstra spatele la mormânt. Ètia cÄ nu poate rÄmâne. Shinbe avea dreptate... cu cât erau mai departe, cu atât era mai bine protejatÄ vraja.
Kamui dorea sÄ se fereascÄ de porecla pe care Kotaro tocmai i-o dÄduse, dar nu avea inimÄ. Inima lui a fost îngropatÄ Ã®n mizeria de la picioarele lui Èi, dacÄ ar dura pânÄ la sfârÈitul timpului, ar vedea cÄ Hyakuhei plÄteÈte pentru crimele sale.
â Da, spuse Kamui, Ètergându-Èi un braÈ peste ochi. â Sunt gata.
Kotaro îÈi aÈezÄ un braÈ Ã®n jurul umerilor sÄi Èi îl conduse departe. lican a descoperit cÄ nu ar mai putea vÄrsa lacrimi pentru femeia pe care o iubise cu întreaga sa fiinÈÄ. Sufletul sÄu simÈea ca Èi cum cineva l-ar fi smuls din corp, l-a rupt în bucÄÈi Èi a revenit doar la jumÄtate.
DacÄ vraja cu care Kamui Èi Shinbe au venit a lucrat, îl va vedea din nou pe iubitul sÄu Kyoko. Nu putea decât sÄ zâmbeascÄ la toate anticele pe care el Èi reîncarnarea lui Toya au fost legaÈi s-o aducÄ pentru a-i câÈtiga afecÈiunile. S-ar lupta cu bucurie cu ea încÄ o datÄ, dacÄ numai Toya s-ar întoarce. PânÄ la urmÄ... îi iubeÈte pe amândoi.
Se lupta cu nevoia de a privi înapoi la mormânt. â O mie de ani este o lungÄ perioadÄ de aÈteptare, dar voi fi acolo pentru tine... Kyoko.
*****
Peste o mie de ani în viitor... Ziua de azi.
O figurÄ singuraticÄ stÄtea pe un acoperiÈ al celei mai înalte clÄdiri, cu vedere spre oraÈul aglomerat de dedesubt. Caracteristica vânzÄrii nu a trÄdat niciodatÄ memoria inimii în corpul singurului sÄu frate, situatÄ singurÄ Èi lipsitÄ de viaÈÄ pe terenul rece Èi dur, cu secole în urmÄ. ÃncÄ o datÄ caldÄ, inima lui a bÄtut în ghearele monstrului sadic care le-a creat pe amândouÄ.
El fÄcea tot ce era în puterea lui de a se separa de rÄul care îl înconjura în tÄcere. La fel ca oamenii din aceastÄ lume, el s-a hrÄnit numai cu animalele pe care i le-a oferit natura. Chiar dacÄ Ã®ntunericul era tot ce i se permitea, la fel ca Èi blestemul unui vampir, el nu va deveni niciodatÄ demonul pe care-l intenÈiona unchiul sÄu.
Ãn ultimii câÈiva ani ceva în interiorul lui era agitat... o dorinÈÄ pe care nu a putut-o înÈelege Èi nu a fost simÈitÄ Ã®n timpul a peste o mie de ani.
Ãn mintea de tânÄr nevinovat a lui Kyou care Èi-a umplut viaÈa cu fericire chiar Èi într-o lume a întunericului se repetau amintiri pe care nu le-a uitat niciodatÄ. Toya... El a fost atât de plin de viaÈÄ... cu ochii de aur zâmbitori Èi ignoranÈa unui copil. ÃncÄ o datÄ, a adus în sufletul sÄu chinuri de vinovÄÈie pentru cÄ n-a putut sÄ-l protejeze pe fratele sÄu mai mic.
Ochii din aur ca soarele, care au devenit duri în sute de ani de singurÄtate, au sângerat la amintirea unei promisiuni pe care încÄ nu a îndeplinit-o. Cu fiecare deceniu care trecea, Kyou devenise mult mai puternic. De multe ori se apropiase, dar obiectul urii Èi mâniei lui îl ocolea la fiecare întoarcere.
Nu se va odihni pânÄ când creatura ticÄloasÄ pe care o cÄuta nu se va târî în agonie la picioarele sale, Èi sufletul sÄu va fi aruncat în iad unde-i era locul.
Privirea lui Kyou a fost atrasÄ de singurul loc senin din întregul oraÈ... parcul liniÈtit din centru. â Astfel de locuri n-ar trebui sÄ fie aÈa de aproape de rÄu, a murmurat în noapte. SÄrind de pe clÄdire, Kyou Èi-a continuat cÄutarea aÈa cum a fÄcut atâtea secole. Hyakuhei ar plÄti cu viaÈa pentru c-a vorbit cu singura care conta pentru el, sau doar ar fi încercat. Fratele lui era pierdut pentru totdeauna Èi nu se mai întoarce niciodatÄ.
â Toya... Èopti Kyou dispÄrând în noapte, lÄsând în urmÄ imaginea unui înger rÄzbunÄtor...
***
Parcul a fost întotdeauna paÈnic în aceastÄ parte a zilei. Era încÄ dupÄ-amiazÄ Èi soarele era încÄ pe cer. Kotaro se plimba leneÈ printre copaci, aproape de centru unde era un imens bloc de marmurÄ. Nu Ètia de unde provine... era acolo de atâta timp, de când îÈi putea aminti, era mai vechi decât oraÈul însuÈi. Tot ce Ètia cu siguranÈÄ era cÄ simÈea ceva copleÈitor de liniÈtitor ori de câte ori era aproape de el.
â Cine s-ar gândi cÄ o piatrÄ pÄtratÄ ar aduce gânduri liniÈtite? Kotaro murmurÄ singur.
Mergând pe o altÄ cale printre copaci s-a îndreptat spre piatrÄ ca sÄ poatÄ uita la ea. Chiar dacÄ ar fi fost complet fericit în acea zi... a vrut sÄ fie sigur cÄ faptul cÄ era acolo îl fÄcea sÄ se simtÄ mai bine.
Kotaro se opri din cÄutÄrile lui când intrÄ Ã®n centru Èi se încruntÄ la individul aÈezat în stil indian, cu coatele pe genunchi Èi cu bÄrbia în mâini. PÄrul scurt purpuriu legÄnat de briza uÈoarÄ Ã®l fÄcea pe tânÄrul bÄrbat sÄ parÄ foarte copilÄros.
â Ce naiba faci aici? întrebÄ Kotaro.
Kamui zâmbi fÄrÄ sÄ se uite la el. Ãn schimb, înclinÄ din cap în direcÈia ieÈirii colegiului din depÄrtare. â AÈtept sÄ Ã®nceapÄ ora.
Kotaro clÄtinÄ din cap Èi mai fÄcu câÈiva paÈi înainte de a se opri din nou Èi se rÄsuci în faÈa lui Kamui. â Ce vrei sÄ spui !? Nici mÄcar nu mergi la aceastÄ ÈcoalÄ.
Kamui fÄcu cu ochiul înainte sÄ disparÄ Ã®ntr-un vârtej strÄlucitor ca un curcubeu de praf. â Ètiu.
Kotaro se uitÄ urât la praful care se învârtea înainte sÄ disparÄ complet. â Uneori bÄiatul este aÈa o enigmÄ, comentÄ el în spaÈiul gol, apoi îÈi mutÄ privirea în jos ca Èi cum ar fi mângâiat piatra. Auzi sunetul picioarelor care alergau pe trotuar, dar nu-l observÄ cu adevÄrat pânÄ când nu-l lovi pe umÄr. Atunci pur Èi simplu sÄri Èi se învârti Èi-i vÄzu pe Hoto Èi Toki aplecându-se cu Èi odihnindu-se cu mâinile pe genunchi încercând sÄ-Èi tragÄ sufletul.
â Ce-aÈi pÄÈit de gâfâiÈi ? întrebÄ Kotaro zâmbind î timp ce îÈi recÄpÄtÄ calmul.
Hoto flutura o bucatÄ de hârtie în faÈa lui. â Pentru tine... de la poliÈie... important.
Kotaro luÄ bucata de hârtie, â De la poliÈie, hmmm? Trebuie sÄ fie ceva foarte important de va fÄcut sÄ alergaÈi ca la maraton.
Toki dÄdu din cap înainte de a se lungi sÄ se odihneascÄ. Hoto pur si simplu cÄzu în genunchi Èi-Èi aÈezÄ capul pe iarbÄ.
â Voi doi sunteÈi cei mai mari fricoÈi pe care i-am vÄzut vreodatÄ, se plânse Kotaro bineînÈeles.
â Durere lateralÄ, se plânse Toki. â Trebuie sÄ mÄ Ã®ntorc... la... aer condiÈionat... birou.
Kotaro a oftat a resemnare Èi-i lÄsÄ sÄ se coacÄ Ã®n soarele arzÄtor înainte de a citi hârtia. Mâna se închise, încreÈind hârtia pe care tocmai o primise de la secÈia de poliÈie, nu departe de campus. O altÄ fatÄ dispÄruse fÄrÄ urmÄ. El petrecu mult timp investigând dispariÈia multor fete tinere, care l-au dus în cele din urmÄ la colegiu, unde era acum Èeful securitÄÈii.
Gândurile lui s-au îndreptat instantaneu spre iubita sa Kyoko. O gÄsise din nou Èi aÈa cum se aÈteptase... Toya nu era departe. Singurul lucru care îl surprinsese era faptul cÄ Toya renÄscuse normal... uman, sau aÈa pÄrea.
Uneori putea sÄ-l simtÄ pe adevÄratul Toya, chiar la suprafaÈÄ... fÄrÄ sÄ-Èi dea seama de existenÈa lui, dar pânÄ acum acea parte a lui care a rÄmas adormitÄ. â MulÈumim lui Dumnezeu pentru micile favoruri. Kotaro îÈi trecu mânÄ agitatÄ prin pÄrul suflat de vânt.
Ãi convenea cÄ nici unul dintre ei nu-Èi amintea trecutul... era o amintire bunÄ de uitat. ÃÈi dorea ca Èi el sÄ aibÄ acelaÈi privilegiu de a uita... dar pentru el, amintirea a rÄmas... trezindu-l adesea noaptea într-o sudoare rece.
Plecând din parc se trezi stând pe trotuarul din faÈa campusului. Kotaro îÈi ridicÄ ochii albaÈtri ca de gheaÈÄ Ã®n direcÈia în care locuia Kyoko. Se încruntÄ Ã®ngrijorat Èi simÈi brusc nevoia de a o verifica pe "femeia lui".
Partea lungÄ a pÄrului sÄu negru a fost legatÄ Ã®ntr-o coadÄ atârnând în jos. Restul pÄrului, de la breton la creÈtet, se afla bÄtaia vântului; oferindu-i aparenÈa unui bÄiat rÄu punk, care i se potrivea foarte bine. AceastÄ Ã®nfÄÈiÈare l-a ajutat de mai multe ori în ultimii ani.
Corpul lui era înalt, cu muÈchii zvelÈi... dar înfÄÈiÈarea era înÈelÄtoare. Nu avea un strop de grÄsime de rezervÄ Èi era mai puternic decât cincizeci de bÄrbaÈi umani strânÈi laolaltÄ. Singurii care Ètiau despre puterea sa inumanÄ au fost cei care au ales sÄ-i facÄ zile fripte sau au îndrÄznit sÄ stea în drumul lui. Èi acei câÈiva erau prea speriaÈi sÄ spunÄ un cuvânt. Nimeni din campus nu Ètia secretul lui Kotaro Èi-Èi dorea sÄ rÄmânÄ aÈa.
Kotaro era responsabil pentru siguranÈa fiecÄrei persoane care trecea prin campus, fie cÄ era vizitator, student sau membru al facultÄÈii. Femeile tinere au început sÄ disparÄ din aceastÄ zonÄ cu o lunÄ Ã®n urmÄ, într-un ritm alarmant, Èi mai ales din împrejurimile complexului.
Un sentiment se formase adânc în pieptul sÄu în timp ce el inhalase mirosurile din jurul lui. Aerul devenise contaminat cu un miros strÄvechi... rÄu. Se apropia de cel care era responsabil pentru mult mai mult, decât fetele dispÄrute... o putea simÈi. Dându-Èi la o parte acele gânduri deocamdatÄ Ã®ncepu sÄ meargÄ brusc în jurul apartamentelor care gÄzduiau mulÈi studenÈi nevinovaÈi.
Ar merge s-o verifice pe Kyoko Èi dacÄ ea l-ar lÄsa, ochii lui s-au întunecat atrÄgÄtor... n-ar lÄsa-o singurÄ toatÄ ziua... sau noaptea. El spera doar ca Toya sÄ nu fie in jurul ei azi din nou. O dorea doar pentru el. La urma urmei, ea fusese cu adevÄrat femeia lui Èi acest "bÄiat" ar trebui sÄ-Èi vadÄ de viaÈa lui.
PaÈii lui încetiniserÄ pentru o clipÄ la ironia sorÈii... era bucuros cÄ cel puÈin acum Toya avea o viaÈÄ. Aproape s-a amuzant la gândul cÄ ameninÈase mental acea viaÈÄ dacÄ nu va renunÈa la hÄrÈuirea lui Kyoko, tot timpul.
Doar gândul cÄ-i stÄtea alÄturi pe canapeaua confortabilÄ, mâncând popcorn Èi uitându-se la niÈte filme siropoase, suna ca o seara perfectÄ. Au împÄrÈit ceva de genul Ästa cel puÈin o datÄ pe sÄptÄmânÄ Èi pentru el... aceasta era partea preferatÄ a sÄptÄmânii. El Èi-a pierdut timpul neîntrerupt cu frumuseÈea pÄrului ei roÈcat. Nu a contat dacÄ se uitau la un film sau doar stÄteau pe canapea vorbind... pur Èi simplu îi plÄcea sÄ o simtÄ alÄturi de el.
Kotaro zâmbi cu satisfacÈie în timp ce se întreba cum ar fi fost sÄ fie întotdeauna lângÄ ea... zi Èi noapte.
Zâmbetul i se Èterse la urmÄtorul gând... Kyoko nu l-a ales de fapt pe el în locul lui Toya, încÄ. Cel puÈin nu în aceastÄ viaÈÄ. â Unele lucruri nu se schimbÄ niciodatÄ. Privi în sus ca Èi cum ar trimite o mulÈumire plinÄ de sarcasm, pentru tot ajutorul cu privire la aceastÄ problemÄ, pentru oricine asculta. Ceva i-a spus cÄ zeii trebuie sÄ aibÄ cel mai deranjant simÈ al umorului.
*****
Examenele s-au terminat în cele din urmÄ Èi Kyoko cântase acele cuvinte toatÄ dupÄ-amiaza. Fusese o fatÄ bunÄ Èi studiase pânÄ când se sÄturase, dar totul a fost rÄsplÄtit. Ètia doar cÄ fusese cea mai bunÄ la acele teste malefice. Numai acel gând o fÄcea sÄ-Èi doreascÄ sÄ danseze fericitÄ tot drumul înapoi spre apartamentul ei.
De fapt, primul lucru pe care-l fÄcuse de îndatÄ ce a intrat pe uÈÄ era sÄ-Èi arunce cÄrÈile în sufragerie ca Èi cum ar fi fost infectate Èi, în cele din urmÄ, a cedat nevoii... de a face "dansul fericirii" chiar în uÈÄ, ca Èi cum ar mai fi avut un pic de tocilar rÄmas în ea, la urma urmei.
Acesta a fost imediat urmat de propria ei interpretare a dansului victoriei pe care l-a vÄzut la Toya o datÄ, unduind din fund tot drumul pânÄ la baie, sÄ-Èi facÄ o baie fierbinte cu bule. Kyoko s-a decis cÄ dacÄ vrea sÄ facÄ acest lucru ar fi fÄcut bine sÄ-l facÄ cum trebuie, a mers sÄ dea drumul la casetofon Èi sÄ-Èi ia câteva lumânÄri.
ÃncÄ mai scotea zgomote Èmechere de victorie în timp ce cada se umplea Èi-Èi lÄsa jos îmbrÄcÄmintea, luând-o Èi aruncând-o oriunde îi plÄcea. â Cel mai probabil o sÄ-mi gÄsesc lenjeria agÄÈatÄ de ventilatorul de pe plafon când termin se gândi, apoi ridicÄ din umeri Èi intrÄ Ã®n apÄ.
S-a lÄsat sÄ alunece în cadÄ pentru a lÄsa bulele plutitoare sÄ-i mângâie gâtul Èi umerii. Ochii ei verzi de smarald, care uneori erau cunoscuÈi cÄ aduceau furtuna într-o clipÄ, strÄluceau de satisfacÈie.
Valurile ei de pÄr roÈcat erau pliate la întâmplare deasupra capului, iar pielea netedÄ, mÄtÄsoasÄ era ascunsÄ acum sub bule. Era o fatÄ fericitÄ... Èi tot ceea ce-Èi dorea cu adevÄrat sÄ facÄ era sÄ se relaxeze pentru tot restul zilei. Un pic de muzicÄ uÈoarÄ Ã®n fundal, câteva lumânÄri dulci mirositoare aprinse în jurul bÄii era decorul perfect.
A închis ochii Ètiind cÄ imaginea lui va fi în curând punctul central... ca Èi cum ar fi aÈteptat-o. Era secretul ei de pÄstrat.
Ochii albaÈtri ca de gheaÈÄ o priveau din mintea ei. Ea a avut de atâtea ori vise cu el în timpul nopÈii cÄ acum le putea chema chiar Èi în timpul zilei. Cu cât era mai adâncitÄ Ã®n vis, cu atât mai real devenea, pânÄ i se pÄrea cÄ era într-adevÄr acolo... îngenunchiat lângÄ cadÄ.
Buzele i se rÄsfrângeau într-un zâmbet senzual în timp ce el se întindea sÄ-i scoatÄ prosopul de pe ea... ochii lui devenind la fel de strÄlucitori ca o flacÄrÄ albastrÄ.
â Visele sunt frumoase, Èopti ea, în timp ce-Èi înclinÄ capul într-o parte lÄsându-l sÄ facÄ ceea ce voia.
â Ring, Ring. Unul dintre cele mai enervante sunete din lume a rÄsunat în tot apartamentul. Kyoko ÈâÈni din cadÄ, dislocând apa peste margini pe gresia podelei. Ducându-Èi mâna la obraz, simÈi cÄldura de acolo Èi roÈii exact când telefonul sunÄ din nou.
â Fir-ar sÄ fie! Se ridicÄ repede Ètiind cÄ telefonul era tocmai în sufragerie. Trecând peste apÄ, apucÄ halatul de mÄtase de pe blat Èi-l înfÄÈurÄ Ã®n jurul ei alergând sÄ rÄspundÄ.
Realizând cÄ lasÄ o dârÄ de apÄ Ã®n urma ei, îÈi fÄcu o notÄ mentalÄ sÄ-Èi aminteascÄ sÄ ia telefonul fÄrÄ fir în baie cu ea data viitoare.
La celÄlalt capÄt al sunetului iritant, Suki loveÈte cu unghiile în blatul din bucÄtÄrie, dorindu-Èi ca Kyoko sÄ se grÄbeascÄ Èi sÄ rÄspundÄ la telefon. Avea acest sentiment ciudat cÄ Shinbe va ajunge în orice clipÄ Èi nu-Èi dorea sÄ afle nimic din ceea ce plÄnuise.
A auzit clicul pe celÄlalt capÄt. â Ãn sfârÈit.!
Kyoko trase telefonul înapoi de la ureche cu o privire furioasÄ, apoi l-a pus înapoi. â Suki, eram în baie! Kyoko se vÄitÄ Ã®n timp ce privi lung înapoi spre uÈa bÄii unde Ètia cÄ apa era încÄ fierbinte Èi mirosea a iasomie. O tenta sÄ se întoarcÄ Èi sÄ se bucure... aÈa era visul. ÃÈi muÈcÄ buza de jos în timp ce-Èi mutÄ privirea de la ce-Èi dorea.
â EÈti goalÄ? Suki chicoteÈte Ètiind cÄ Kyoko roÈeÈte uÈor.
â Suki! Kyoko strigÄ Ã®n receptor. Prietena ei avea pur Èi simplu un umor pervers, pe care probabil l-a cÄpÄtat din cauzÄ cÄ stÄtea prea mult în jurul lui Shinbe. Ea zâmbi rÄutÄcios în timp ce bÄtea în blat: â Ai nevoie de ceva?, am o baie fierbinte, cu aburi, care mÄ strigÄ pe nume Èi tu îmi întrerupi mica întâlnire.
â Ãntâlnire? Suki se uitÄ la telefon Èi îÈi dÄdu ochii peste cap. â Cu siguranÈÄ ai nevoie de ajutor Kyoko. Cine a auzit vreodatÄ de o întâlnire romanticÄ Ã®n cada de baie fÄrÄ cineva acolo cu tine? Cel puÈin aprinde-Èi imaginaÈia Èi gândeÈte-te la un bÄrbat sexy care sÄ te spele pe spate în timp ce eÈti acolo. Ea a oftat într-un ton exasperat, fÄrÄ sÄ Ètie cÄ tocmai a Èocat-o pe Kyoko pânÄ Ã®n profunzime, atât de aproape era imaginea ei mentalÄ.
â Oricum, tu Èi cu mine o sÄ avem o noapte a fetelor pentru a sÄrbÄtori examenele finale, a ciripit Suki. Nu voia s-o lase pe Kyoko sÄ spunÄ nu.
â Nu accept un rÄspuns negativ, deci începe sÄ te pregÄteÈti. Èi sÄ porÈi Èinuta pe care am cumpÄrat-o weekend-ul trecut. O sÄ fac Èi eu acelaÈi lucru. Suki a inspirat adânc Èi repede începu din nou înainte ca Kyoko sÄ poatÄ avea un cuvânt de spus. Fii gata pânÄ la 7:30. Te iubesc. Paaaaaaa!
Kyoko clipea când telefonul semnalÄ linia deconectatÄ. Buzele ei erau încÄ Ã®ntredeschise, pentru cÄ era gata sÄ spunÄ "nu" cu prima ocazie. Ea îÈi aruncÄ o privire tÄcutÄ la peretele îndepÄrtat al încÄperii care separa apartamentele celor douÄ fete, întrebându-se dacÄ Suki a sunat de acolo sau de la telefonul mobil de undeva.
Privind numele apelantului, ea oftÄ. â Telefon mobil, aÈa se explicÄ. Nu e nevoie sÄ baÈi în perete. Dar imaginea mâinilor sale în jurul gâtului lui Suki îi aduse un zâmbet pe faÈÄ. â TotuÈi, mÄ pot preface.
Aruncând telefonul fÄrÄ fir înapoi pe tejghea, Kyoko se uitÄ Ã®n jos la rochia de mÄtase, care se agÄÈa acum de corpul ei umed Èi gemu. Apa calda de pe pielea ei a devenit acum rece Èi friguroasÄ, fÄcând sÄ-i aparÄ piele de gÄinÄ. S-a întors rapid sÄ-Èi reia baia.
â Ring, Ring. Kyoko se rÄsuci.
Ãnvârtindu-se în jur Èi cu sprânceana stânga ridicatÄ a frustrare. â Sper cÄ e Suki, ca sÄ-i pot spune cât de mult îmi place sÄ fiu hÄrÈuitÄ! ÃnhÄÈând telefonul, spuse ea mai tare decât normal. â Aloo?
Toya a surâs la salutul lui Kyoko. â Haide, mama ta nu te-a învÄÈat niciodatÄ sÄ fii politicoasÄ când rÄspunzi la telefon?
Kyoko s-a simÈit calmÄ plimbându-se pânÄ la fereastrÄ, deschizând-o Èi lÄsând telefonul sÄ-i alunece din mânÄ Ã®n neant. â De ce nu mÄ lasÄ nimeni sÄ-mi termin baia? scânci, tropÄind picioarele Èi simÈind aerul condiÈionat vÄrându-se pe sub halatul ei.
Rânjetul lui Toya a dispÄrut, în timp ce imaginaÈia lui o luÄ razna Èi viziuni sÄlbatice Èi explicite, începurÄ sÄ-i danseze în minte. â EÈti goal... Se opri brusc, cu limba legatÄ Ã®nainte sÄ o întrebe dacÄ stÄtea acolo goalÄ. Scuturându-Èi gândul acela din cap, Toya respirÄ adânc pentru a se liniÈti Èi, eventual pentru a-Èi controla hormonii rÄscoliÈi. â La naiba, asta a fost o imagine frumoasÄ...
Kyoko se încruntÄ Ã®ntrebându-se dacÄ Toya a stat chiar alÄturi de Suki în acel moment.
Toya încercÄ din nou. â Nu conteazÄ. Uite, vin sÄ te duc la film disearÄ, aÈa cÄ trebuie doar sÄ te îmbraci.
Kyoko Èi-a îngustat ochii întrebându-se cine a spus cÄ asta este â Ziua împunsÄturilor. â Of, am planuri în seara asta. Desigur, planurile ei erau sÄ se transforme într-o prunÄ la baie Èi apoi sÄ se ghemuiascÄ pe canapea Èi sÄ urmÄreascÄ un film. Poate chiar sÄ adoarmÄ Ã®n acest timpul, nu sÄ fie forÈatÄ de toatÄ lumea â sÄ iasÄ.
â Ce! AnuleazÄ, pentru cÄ vii cu mine! a ordonat Toya, enervându-se cÄ nu face ceea ce voia el sÄ facÄ... ca Èi când ar fi fÄcut-o vreodatÄ.
Kyoko Èi-a închis ochii Èi a Èinut telefonul departe de sunetul cântecului ei: â Nu-l voi arunca pe fereastrÄ, nu-l voi arunca afarÄ pe fereastrÄ, â Cioc, Cioc. Kyoko se rÄsuci înspre uÈa gândindu-se. Dar eu îl VOI arunca în oricine este la uÈa nenorocitÄ! auzi un râs dement venind de undeva adânc înÄuntru, unde locuise geniul ei rÄu.
Ea a mers calm la uÈÄ Èi a descuiat-o, apoi a privit în jurul uÈii pentru a vedea cine era. â Kotaro, Èopti ea puÈin fÄrÄ rÄsuflare, apoi închise gura sperând ca el sÄ nu ar fi observat.
Ochii lui Kotaro se aprinserÄ Èi se întunecarÄ Ã®n acelaÈi timp când uÈa se deschise. S-a bucurat cÄ a vÄzut-o pe Kyoko în siguranÈÄ... Èi, evident, incomplet îmbrÄcatÄ. Coborî o sprânceanÄ la felul în care ea îi spusese numele. ApÄsând cu mâna pe uÈÄ deasupra capului ei, o deschise larg cu zâmbetul lui obiÈnuit încrezÄtor în timp ce se strecurÄ pe lângÄ ea... aproape atingând-o.
â Cum e fata mea azi? Kotaro a mers dupÄ ea Èi în apartament ca Èi cum ar fi locuit acolo.
â Nu o sÄ fac crimÄ, nu o sÄ arunc telefonul, nu o sÄ... mintea lui Kyoko continua sÄ cânte, în timp ce Kotaro se uita la ea cu zâmbetul sÄu fatal obiÈnuit. Ei i se pÄru brusc cÄ aerul condiÈionat nu mai funcÈiona.
Cum se putea ca acest bÄrbat, care putea fi descris doar ca sex pe picioare, sÄ o afecteze aÈa de tare? Ãntotdeauna simÈea ca cum ar încerca sÄ se opreascÄ sÄ-l arunce la podea. Scuturându-Èi capul, ea se uita in jos Èi scânci când Èi-a vÄzut halatul întredeschis. Nu era suficient sÄ arate nimic dar era suficient pentru a o face sÄ se înroÈeascÄ.
Toya se aplecÄ, auzind bÄtaia din fundal prin telefon Èi apoi vocea lui Kotaro. El a strigat în telefon sÄ-i atragÄ atenÈia. â La naiba, Kyoko! Ce naiba face Kotaro acolo? el se dezlÄnÈuise, supÄrat cÄ garda de securitate se arÄtÄ din nou la apartamentul lui Kyoko.
Kyoko se crispÄ când ÈipÄtul din telefon se auzi tare Èi clar în sufragerie. Privind peste umÄrul lui Kotaro la ceasul de perete, a Ètiut cÄ trebuie sÄ se pregÄteascÄ sau Suki va fi urmÄtoarea care bate la uÈÄ. De ajuns! Se întoarse Èi se îndreptÄ spre tejghea intenÈionând sÄ Ã®nchidÄ telefonul.
Ridicându-l înapoi la ureche, a strigat: â Ne vedem mai târziu! 'Clic '... unul rÄpus... mai avem unul.
Kotaro se piti, Ètiind cÄ a Èipat la Toya. Ochii lui alunecarÄ peste mÄtasea care se lipi de corpul frumos sculptat ca o a doua piele Èi nu se putea opri decât dacÄ ar fi încercat sÄ meargÄ Ã®nainte... mai aproape de ea. ÃÈi închise încet ochii doar pentru o secundÄ, în timp ce a inspirat adânc, cu tot corpul sÄu la mai puÈin de un centimetru de al ei. Gândul de a o atinge fÄrÄ contact îl fÄcuse sÄ-Èi curbeze mental corpul în jurul ei Èi sÄ se strângÄ.
Se aplecÄ Ã®nainte, apropiindu-Èi buzele de cochilia urechii, înainte de a-i Èopti numele. Buzele i se înmuiaserÄ, la fel Èi ochii lui albaÈtri de gheaÈÄ. Deseori îÈi dorea sÄ-Èi aminteascÄ trecutul... Èi cât de aproape erau odatÄ. Ce ar face dacÄ Èi-ar aminti cÄ trÄiau odatÄ Ã®mpreunÄ? El, ea Èi Toya... ca sÄ o poatÄ proteja.
Kyoko îÈi pierdu respiraÈia Èi simÈi un frison de-a lungul gâtului Èi obrazului. Era destul de greu sÄ-Èi ÈinÄ mintea clarÄ cu el atât de aproape, Èi acum simÈea cÄ o atinge, chiar dacÄ nu era aÈa. Amintindu-Èi ce fÄcea înainte ca telefonul sÄ o fi întrerupt, îi dÄdu o cÄldurÄ Ã®n obraji.
Ne dorind ca el sÄ-i observe vinovÄÈia, îÈi Èinea spatele spre el Èi încerca din greu sÄ alunge amintirea bÄii. Ãnchinându-Èi ochii, ea se luptÄ cu nevoia de a se întoarce spre el Èi a trebuit sÄ apuce masa sÄ se ÈinÄ pe picioare.
Kotaro a vrut sÄ-Èi punÄ mâinile pe masÄ de-o parte Èi de alta a ei... blocând-o în braÈe, dar brusc se potoli. Putea sÄ miroase sÄpunurile pe care le folosea în baie, dar o singurÄ aromÄ Ã®Èi fÄcea drumul spre el, iar expresia lui devenise curioasÄ... excitare? A pÄÈit înapoi... simÈindu-se cum se întÄrea.
Trecându-Èi mâna prin pÄrul neîmblânzit, se retrase la o distanÈÄ sigurÄ, încercând din greu sÄ ignore golul din stomac... de ce a venit el aici din nou?... era important.
ÃÈi simÈi instinctul de protecÈie amintindu-Èi semnalele recente pe care le primise. â Vei petrece seara cu mine? Ãntrebarea sunând inocentÄ a ascuns un dublu sens, cu gust de dorinÈÄ.
Kyoko Èi-a încetinit încÄ o datÄ respiraÈia gata sÄ se lupte cu sentimentele ei. Ea se îngrijorÄ Ètiind cÄ ar fi prea periculos sÄ fie singurÄ cu el. Dintr-o datÄ, dorea sÄ-i mulÈumeascÄ lui Suki pentru cÄ i-a impus chestii.
VÄzându-i îngrijorarea, Kotaro adÄugÄ repede: â Putem face ce vrei tu. SÄ Ã®nchiriem un film Èi sÄ stÄm acasÄ... sau sÄ ieÈim.
â SÄ Ã®nchiriem un film Èi sÄ stÄm acasÄ... Kyoko repetÄ aprobator cÄ era exact ceea ce voia sÄ facÄ. Observând apoi cum ochii lui Kotaro se aprind, ea modificÄ repede: â Cel puÈin asta am vrut sÄ fac dacÄ n-aÈ fi fost târâtÄ Ã®n planurile altcuiva. Mi-ar fi plÄcut sÄ stau la filme cu tine. Dar îmi pare rÄu, Kotaro. â Nu pot! Ãi dÄdu un zâmbet scuzat, bÄtând piciorul la gândul cÄ a pierdut o searÄ caldÄ, cu gardianul frumos.
Umerii lui Kotaro au coborât un centimetru, dar a zâmbit oricum Ètiind cÄ nu încerca sÄ-i rÄneascÄ sentimentele. ÃÈi dÄdu seama cÄ ea doreÈte ca el sÄ rÄmânÄ Èi se gândea sÄ Ã®mpingÄ aceastÄ dorinÈÄ... era acelaÈi lucru cu ce-Èi dorea el? Pentru el, Kyoko era cel mai preÈios giuvaer de pe pÄmânt Èi el ar face tot ce ar fi putut pentru a o face sÄ zâmbeascÄ Èi sÄ o protejeze în acelaÈi timp.
La urma urmei, a aÈteptat peste o mie de ani sÄ o vadÄ din nou.
Pentru a se asigura cÄ va fi protejatÄ Èi cÄ nu s-ar abate în calea rÄului a întrebat: â Deci, ce planuri aveÈi, mÄ pot alÄtura Èi eu distracÈiei? El îi arÄtÄ zâmbetul cel mai obraznic în speranÈa cÄ va funcÈiona. DacÄ nu, atunci ar putea sÄ recurgÄ la o urmÄrire... colÈurile buzelor lui perfecte s-au aplecat într-un zâmbet secret.
Kyoko Ètia cÄ Suki nu ar accepta niciodatÄ asta. Noaptea fetelor însemna noaptea fetelor. Ètia Èi ea cÄ, dacÄ Kotaro a aflat cÄ era doar cu Suki... el se va auto invita, apÄrând într-un fel, ca de obicei, accidental. L-a vÄzut fÄcând asta de multe ori.
DacÄ Toya a fost insistent, Kotaro a încercat întotdeauna sÄ fie subtil, chiar dacÄ atunci când i-ai pus cei doi în aceeaÈi camerÄ, pÄreau sÄ se comporte la fel Èi sÄ se enerveze constant unul pe celÄlalt. Ambii tipi aveau o inimÄ de aur Èi ea o Ètia. Ãntr-un fel i-a iubit pe amândoi... atât de mult încât durea, de aceea a ales sÄ nu aleagÄ Èi sÄ rÄmânÄ singurÄ pentru moment. Sincer, nu a vrut sÄ-l rÄneascÄ pe nici unul.
Dar Kyoko Ètia cu siguranÈÄ un lucru Èi anume cÄ dacÄ Kotaro credea ea cÄ merge cu Toya în seara asta... nu se va deranja sÄ o urmeze. Cel puÈin asta spera ea.
â Ãmi pare rÄu Kotaro, am deja planuri cu Toya, dar îÈi promit cÄ vom închiria filme sau altceva altÄ datÄ. Kyoko Èi-a coborât ochii, fÄrÄ sÄ-i placÄ faptul cÄ-l minÈea, dar era singura modalitate de a-l lÄsa sÄ plece. Privind pe podea, ea îl observase fÄcând un pas înainte Èi imediat a fÄcut un pas înapoi muÈcându-Èi buza inferioarÄ când a simÈit masa în spatele ei.
Kotaro simÈi cÄ gelozia vibreazÄ Ã®n el, dar a Èinut-o sub control. Singura lui consolare era cÄ dacÄ ea era cu Toya în seara asta, mÄcar ar fi putut conta pe faptul nu va fi una dintre urmÄtoarele fete dispÄrute.
Ãn plus, Ètia cÄ Kamui îi urmÄrea în secret atât pe Toya, cât Èi pe Kyoko. Din punct de vedere mental, a trebuit sÄ recunoascÄ cÄ Toya era supra-protectiv cu ea Èi o va Èine în siguranÈÄ. Voia sÄ fie el cel cu Kyoko în seara asta, sÄ o protejeze. Dar, chiar dacÄ nu-i plÄcea, Toya nu ar fi lÄsat sÄ i se întâmple ceva rÄu.
El o privea ridicându-Èi încet ochii spre el Èi putea sÄ-i vadÄ Ã®ngrijorarea în privinÈa ei cÄ ar încerca sÄ o opreascÄ... voia sÄ o opreascÄ, dar nu o fÄcea. Cu timpul, ea îÈi va face propria alegere.
Cu capul uÈor înclinat cÄ acceptÄ, Kotaro a atins mâna ei Èi a Èinut-o pentru o clipÄ, fixând cu ochii lui albaÈtri de gheaÈÄ pe cei de smarald furtunos. ÃÈi dÄdu din ochi seama cÄ ea avea o zi groaznicÄ. Putea sÄ-i citeascÄ Ã®ntotdeauna sentimentele din culoarea ochilor... învÄÈase acum peste o mie de ani. Doar dorea ca ea sÄ-Èi aminteascÄ.
â Atunci asta e, Kyoko! Vin sÄ te vÄd mâine. Ai grijÄ, frumoaso! Ãnclinându-se înainte, îÈi lipi buzele pe fruntea ei, apoi îi lÄsÄ mâna, întorcându-se sÄ plece.
Kyoko zâmbi. â MulÈumesc, Kotaro. Fruntea fremÄta acolo unde a atins-o buzele lui calde. S-a bucurat cÄ a fost mai uÈor cu el decât cu Toya. De multe ori îi sÄruta obrazul, fruntea sau mâna, lÄsând locul acela impresionat Èi cald.
Se întrebÄ ce ar crede dacÄ ar Èti cÄ nu a fost niciodatÄ sÄrutatÄ pe buze. Nimeni nu ar fi crezut cÄ la vârsta de optsprezece ani era încÄ la fel de curatÄ ca Èi... bine, purÄ din punct de vedere fizic. Se înroÈi din nou, Ètiind cÄ gândurile ei nu erau chiar lipsite de pÄcat. Ar fi dat vina pe trÄdÄtoarea din pieptul ei care se agita de fiecare datÄ când sa gândea la el.
Kotaro deschise uÈa sÄ plece, dar nu înainte de a arunca un zâmbet peste umÄr Èi de a adÄuga. â AminteÈte-Èi, cÄ Ã®ncÄ eÈti femeia mea. A plecat repede, închizând uÈa în spatele lui, Èi rânjind animalic.
Ètia cÄ ea nu va trece limita cu Toya Èi nu era îngrijoratÄ. Chiar Èi în trecut, când el Èi Toya se bÄteau cap în cap, ea Èinea cu el Èi nu cu Toya. Ãntotdeauna l-a iubit pe Toya, dar Kotaro Ètia cÄ de el era cu adevÄrat îndrÄgostitÄ. Viteza bÄtÄilor inimii când era el în prin preajmÄ au trÄdat-o întotdeauna... în aceastÄ viaÈÄ dar Èi în trecut. El va trebui doar sÄ aÈtepte ca ea sÄ-Èi dea seama nou.
Kotaro inspirÄ uÈor, savurând mirosul ei. Chiar Èi acum i-ar fi putut mirosi puritatea Èi Ètia cÄ ea nu e o cineva care sÄ ia aÈa ceva atât de uÈor. Era atât de nevinovatÄ faÈÄ de lumea realÄ.
Gândul îl fÄcu sÄ zâmbeascÄ fad. Nu era atât de sigur cÄ ar fi vrut ca ea sÄ afle vreodatÄ despre partea întunecatÄ a acestei lumi... nu voia sÄ-i alunge fericirea. Chiar Èi el însuÈi nu era ceea ce credea cÄ este. Ètia cÄ Ã®l va accepta în vreun fel, dar amintindu-Èi cum a îngropat-o i-a Èinut buzele înlemnite. De unele lucruri ar fi mai bine sÄ nu-Èi aminteascÄ niciodatÄ.
Când Kotaro ieÈea din clÄdire Èi ajunse pe trotuar, ridicÄ privirea spre curtea dinspre fereastra ei, întrebându-se ce avea sÄ facÄ atunci când va afla despre el. Èi da, i-ar spune adevÄrul... dar nu chiar acum. Cum explici cÄ eÈti mai în vârstÄ decât orice om normal Èi cÄ ai puteri pe care le-a vÄzut doar în filme?
Kotaro clÄtinÄ din cap în timp ce se întoarse spre colegiu, gândindu-se la urmÄtoarea mutare cu privire la fetele dispÄrute.
Ètia ce se întâmplÄ cu ele Èi cÄ cel mai probabil erau deja moarte sau cel puÈin înviate. Ochii lui s-au aprins de furie pentru o clipÄ, dezvÄluind partea întunecatÄ a sufletului sÄu de lican. Avea nevoie sÄ prindÄ mirosul acelor bÄutori de sânge nenorociÈi Èi al celor care i-au condus înainte sÄ o gÄseascÄ din nou pe Kyoko.
Capitolul 3
Kyoko rÄscoli prin dulap în cÄutarea a ceea ce Suki o convinse sÄ cumpere weekend-ul trecut. Ea chicoti la gândul cÄ Shinbe le urmÄrise la cumpÄrÄturi oferindu-se sÄ le ajute dacÄ aveau de o opinie. Culmea a fost când s-a furiÈat în cabina fetelor Èi a vorbit cu Suki prin perdea.
Shinbe vorbea cu voce piÈigÄiatÄ, ca sÄ o convingÄ pe Suki cÄ e însoÈitoarea pentru cabina fetelor Èi se oferea sÄ-i ridice fermoarul.
Suki spuse da ofertei de ajutor Èi se întoarse cu spatele spre perdea. Kyoko aproape cÄzuse când Shinbe zburÄ prin cabinÄ Èi aterizÄ pe peretele din cealaltÄ parte.
O întrebÄ pe Suki cum Èi-a dat seama cÄ era Shinbe iar ea rÄspunse. â Nu cred cÄ ar lÄsa o lesbianÄ sÄ lucreze la cabina fetelor, aÈa cÄ atunci când Èi-a bÄgat mâna în rochie, în loc de fermoar... era un fel de revelaÈie.
â SÄracul Shinbe, exclama Kyoko, scoÈând o cÄmaÈÄ albÄ scurtÄ, cu mâneci de mÄtase, care, de la cot pânÄ la încheietura mâinii, erau în formÄ de clopot. De fapt, ea a crezut cÄ e foarte drÄguÈÄ. Ãi aducea aminte de rochia unui înger, dar mai sexy. Era suficient de scurtÄ ca sÄ-i arate buricul împreunÄ cu fusta mini neagrÄ, cu talie joasÄ, pe care o cumpÄrase.
DupÄ ce s-a îmbrÄcat Èi Èi-a gÄsit ce pantofi dorea, Èi-a tras pÄrul din jurul urechilor, Èi din spate, ridicându-l cu un elastic, lÄsând restul sÄ atârne atrÄgÄtor. AplicÄ o cantitate micÄ de machiaj Èi-Èi puse un colier cu un mic cristal picÄturÄ, crezându-se pregÄtitÄ pentru tot ce îi rezervase Suki.
Èi-a dorit în secret sÄ-i fi spus lui Kotaro unde merg, dar nici mÄcar ea nu Ètia rÄspunsul la asta. Èi-a muÈcat buza de jos, realizând cÄ deja îi ducea lipsa, apoi încercÄ sÄ-Èi alunge sentimentul de melancolie, Ètiind cÄ Suki o va vedea.
Ultimul lucru de care avea nevoie în seara ar fi fost ca cea mai bunÄ prietenÄ, s-o întrebe un milion de întrebÄri la care nu dorea sÄ rÄspundÄ.
*****
Shinbe îÈi plimbÄ degetele prin ÈuviÈele albastre care-i strÄluceau în pÄrul sÄu întunecat, în timp ce se aplecÄ asupra uÈii. Se îndreptase spre Suki, când primise apelul ei spunând cÄ va pleca în aceastÄ searÄ Èi cÄ nu va mai reveni.
â E nebunÄ dacÄ crede cÄ poate scÄpa de mine atât de uÈor, a ridicat Shinbe o sprânceanÄ Ã®n timp ce aÈtepta.
Când ea a deschis uÈa cu pÄrul încÄ Ã®nfÄÈurat într-un prosop, primele cuvinte ale lui Shinbe erau. â ÄÄÄ... am pierdut baia, Suki? Zâmbi privind sprâncenele lui Suki arcuindu-se. De îndatÄ ce îi întâlnise pe Suki Èi pe Kyoko, simÈi nevoia sÄ rÄmânÄ lângÄ ele. De multe ori au ieÈit împreunÄ cu Toya Èi fetele.
Suki Ètia cÄ Shinbe se considera "iubitul ei" doar pentru cÄ el era singurul cu care a ieÈit, dar Suki nu a acceptat niciodatÄ partea cu relaÈia. Ea încercÄ sÄ ascundÄ roÈeaÈa care ameninÈa sÄ se i se ridice pe faÈÄ, în timp ce rÄspunse: â Mi-ar trebui înÄlbitor Èi o bilÄ de demolÄri pentru a-Èi curÄÈa creierul.
Se aplecÄ mai aproape de ea, blocând totul, pe mÄsurÄ ce ochii lui de ametist se întunecau atrÄgÄtor. DacÄ m-ai lÄsat sÄ intru... Cred cÄ am putea gÄsi un motiv pentru tine sÄ faci o altÄ baie.
Suki simÈi cÄ bÄtÄile inimii sale se accelereazÄ la sunetul vocii sale obraznice Èi fÄcu câÈiva paÈi înapoi, în timp ce el a fÄcut câÈiva paÈi înainte, închizând uÈa în urma lui. HotÄrâtÄ sÄ nu-i lase nici un avantaj îi aruncÄ o privire plinÄ de avertizÄri Èi a fost rÄsplÄtitÄ când el s-a oprit. DacÄ ar fi aflat vreodatÄ cât de mult o atrÄgea... s-ar fi implicat cu adevÄrat.
â Uite Shinbe, trebuie sÄ mÄ pregÄtesc pentru cÄ am planuri în seara asta cu un prieten. Èi-am spus deja la telefon, îÈi aminteÈti? Ètia cÄ va veni oricum... dacÄ nu pentru alt motiv decât sÄ Ã®ncerce sÄ afle unde merge.
Luându-Èi prosopul din cap, cu pÄrul ei lung încÄ umed, Suki se îndreptÄ spre baie vorbind destul de tare, ca sÄ o audÄ. â Putem face ceva mâine searÄ, bine?
Shinbe se aplecÄ de bara care despÄrÈea bucÄtÄria de camera de zi. Era pe punctul de a începe sÄ-Èi exprime jalea când privirea lui cÄzu pe un fluturaÈ de pe tejghea. Ridicându-l, a scanat rapid pagina. Ambele sprâncene se iluminarÄ.
CEL MAI MARE Èi MAI TARE CLUB DIN ORAÈ
CLUBUL LA MIEZUL NOPÈII
NOAPTE DE VINERI SPECIALÄ
SEARA DOAMNELOR
Erau încercuite cuvintele âseara doamnelorâ. Shinbe ridicÄ o sprânceanÄ, în timp ce punea hârtia înapoi pe tejghea Èi se îndreptÄ spre baie. ÃÈi ascunse zâmbetul în timp ce intrÄ fÄrÄ sÄ batÄ Èi se strecurÄ Ã®n spatele lui Suki, în timp ce ea se pregÄtea sÄ-Èi perie pÄrul.
â Mâine atunci, Èopti Shinbe seducÄtor în cochila urechii, apoi Èi-a lÄsat buzele în jos, ca sÄ-i sÄrute umÄrul. Se întoarse fÄrÄ mai zicÄ un cuvânt... ascunzându-Èi zâmbetul mulÈumit.
Suki stÄtea nemiÈcatÄ, privind în oglindÄ, fÄrÄ sÄ-i placÄ vibraÈiile pe care tocmai le-a simÈit. Nu era genul lui Shinbe sÄ nu cearÄ, sÄ nu implore. Nedorind sa caute calul de dar la dinÈi, se grÄbi cu pregÄtirile. ÃngrijoratÄ cÄ Shinbe avea un plan ascuns, Suki a hotÄrât cÄ va apÄrea la Kyoko puÈin mai devreme decât era planificat.
*****
La câÈiva kilometri distanÈÄ, niÈte ochi roÈii pÄtrunzÄtori de la fereastra unui apartament penthouse scrutau oraÈul. Valuri în cascadÄ de pÄr negru mÄtÄsos cÄdeau pe un spate gol în contrast cu pielea palidÄ ca luna. FaÈa lui angelicÄ era izbitoare, cu unghiuri ascuÈite, iar corpul sÄu era slab Èi tare ca cel al zeului Adonis.â
Trupul gol îi strÄlucea din lumina lunii, muÈchii dansând cu fiecare miÈcare pe care o fÄcea. El era frumos pentru oricine se uita la el, dar sufletul lui întunecat era rÄu Èi fatal. Un zâmbet îi îndulcea buzele perfecte, pe când gândurile se îndreptau spre evenimentele din seara precedentÄ.
Ãntorcându-se de la fereastrÄ, începu sÄ se pregÄteascÄ pentru searÄ. Privirea lui s-a pierdut înspre scaunul de lângÄ foc al reginei Ann Èi spre tânÄra studentÄ care stÄtea în el fÄrÄ viaÈÄ. Hyakuhei se rânji în timp ce se gândi la sângele proaspÄt avut la cina de noaptea trecutÄ.
â PÄcat, era o fatÄ atât de frumoasÄ. Èi-a lins buzele, amintindu-Èi plÄcerea cu care a rÄpit fata Èi s-a hrÄnit cu ea. Nu s-ar fi sÄturat niciodatÄ de tinerele femei pe care le-a ademenit Èi pe care a pus stÄpânire.
Ãn seara aceea, va vizita un renumit club de noapte pentru a-Èi vâna prada Èi trebuia sÄ fie sigur cÄ "copiii" lui vor fi satisfÄcuÈi. "Noaptea doamnelor" a fost mereu prielnicÄ pentru recoltÄ Èi un bufet nesfârÈit de carne pentru cÄlÄtorii nopÈii.
Era un lord vampir puternic Èi nici unul nu îndrÄznea sÄ supere sau sÄ-i punÄ la îndoialÄ puterea. PlÄcerea a fost singura lui dorinÈÄ de peste o mie de ani, dar acum el voia mai mult. El voia ceea ce i se cuvenea. O încruntare îi schimbÄ faÈa, în timp ce se gândea la Èelul lui, obiectul care devenise obsesia lui cât timp a aÈteptat sÄ se nascÄ din nou în lume. Legendarul Gardian al Inimii de Cristal.
Cristalul sacru era o bijuterie despre care s-a spus cÄ este capabilÄ sÄ-i permitÄ unui vampir sÄ umble dincolo de noapte Èi în lumina plinÄ a zilei. Legenda spune cÄ o fatÄ cu sânge neprihÄnit Èi inimÄ de copil, ar Èine bijuteria înÄuntrul corpului ei. Ea ar fi o preoteasÄ cu cel mai înalt rang Èi putere, protectoarea Èi pÄzitoarea Gardianului Inimii de Cristal.
Privirea lui întunecatÄ se întoarse spre cerul nopÈii, unde o lunÄ sângerie se ridicÄ deasupra. â Te-am pierdut o datÄ dragÄ preoteasÄ, dar sÄ nu crezi cÄ nu te voi gÄsi din nou. Ochii i se îngrÄmÄdeau în timp ce fÄgÄduia nopÈii. â Te voi avea atât pe tine cât Èi cristalul de data asta...
*****
Suki a fost la cumpÄrÄturi cu Kyoko sÄptÄmâna trecutÄ tocmai din acest motiv, doar cÄ nu i-a spus prietenei despre ce era vorba. Suki Èi-a cumpÄrat Èi ea o ÈinutÄ. TrÄgând-o din dulapul ei, ea se fâÈâi cu entuziasm. Era o rochie neagrÄ Èi foarte strânsÄ. Se îndrÄgostise de ea în clipa în care a vÄzut-o.
â BunÄ treabÄ cÄ Shinbe nu-i aici, îÈi spuse Suki cu un zâmbet Èmecher, în timp ce privi rochia în oglindÄ. Era foarte scurtÄ, dar nu arÄta prea multe... suficient pentru a aÈâÈa Èi a lÄsa imaginaÈia sÄ lucreze. TrÄgându-Èi pÄrul într-o bentiÈÄ neagrÄ potrivitÄ, Suki îÈi puse niÈte machiaj Èi-Èi apucÄ cheile, îndreptându-se spre apartamentul lui Kyoko.
Kyoko a ieÈit din dormitorul ei sperând cÄ va avea timp sÄ ia o gustare înainte de a ieÈi afarÄ, dar chiar înainte sÄ ajungÄ Ã®n bucÄtÄrie cineva a bÄtut în uÈÄ.
â Doamne, sper cÄ nu e Toya, zise ea Èi se întrebÄ dacÄ ar trebui sÄ rÄspundÄ. Avea încÄ 20 de minute înainte sÄ se întâlneascÄ cu Suki, astfel încât Kyoko a ales sÄ ignore bÄtaia în uÈÄ pentru moment, de teamÄ cÄ cineva era de partea cealaltÄ.
Este uimitor cum frica te face sÄ te simÈi de cinci ani. O sprânceanÄ a lui Kyoko s-a rÄsucit în timp ce îÈi reÈinea respiraÈia.
BÄtaia a devenit un pic mai tare, dar de data aceasta a urmat o voce. â Bine, Kyoko, Ètiu cÄ eÈti acolo. Nu mÄ face sÄ sparg uÈa! Asta a fost spusÄ râzând.
Kyoko îÈi rostogoli ochii, gândindu-se cÄ Suki fÄcuse ca poliÈia. Deschise uÈa prietenei sale care zâmbea, Èi care o apucÄ imediat de mânÄ sÄ o scoatÄ afarÄ din apartament. â Hai sÄ mergem. Am un sentiment rÄu cÄ dacÄ nu plecÄm acum, Shinbe va apÄrea sau aÈa ceva. Kyoko abia a avut timp sÄ Ã®ncuie uÈa înainte ca Suki sÄ o scoatÄ afarÄ.
*****
Kyou trase perdelele negre grele înapoi de pe fereastrÄ, acum cÄ a venit înserarea. Pleata lui lungÄ, argintie, albÄ, s-a învârtit în jurul lui când deschise fereastra, permiÈând vântului de varÄ sÄ-i mângâie faÈa de înger. ÃmbrÄcat în negru, pÄrea un înger decÄzut.
Bani i-au adus libertatea de a-Èi stabili propriul program iar puterea l-a ajutat sÄ nu fie deranjat. AchiziÈionarea întregului etaj al celui mai scump hotel din oraÈ Ã®i dÄduse singurÄtatea de care avea nevoie Èi vederea pe care o dorea. Privind de-a lungul strÄzii, vÄzu cÄ deja se formase o coadÄ la Clubul Miezul NopÈii, cel mai renumit club din oraÈ. Era locul perfect pentru hranÄ al creaturilor nocturne.
Coada aglomeratÄ era plinÄ de tinere studente Èi de tineri golani care le urmau. Ochii bântuiÈi ai lui Kyou strÄluceau de mulÈumire, în timp ce începu sÄ scaneze coada, întrebându-se care dintre ei ar atrage atenÈia celui pe care îl vâna. Cine ar fi urmÄtoarea victimÄ a lui Hyakuhei?
Kyou îl simÈea pe Hyakuhei în oraÈ Èi se întrebÄ dacÄ Hyakuhei ar putea simÈi cum îl urmÄreÈte moartea. De data aceasta lucrurile erau diferite. Kyou îl gÄsise prea uÈor, ca Èi cum Hyakuhei ar fi lÄsat o urmÄ pe care sÄ o gÄseascÄ. Moartea Èi dispariÈia studentelor au reprezentat o carte de vizitÄ flagrantÄ pentru Kyou, indicând doar o singurÄ persoanÄ.
Nu-i plÄcea gândul cÄ Hyakuhei l-a adus aici. â Nu mai sunt sub controlul tÄu, Kyou a mârâit când îi curse niÈte sânge dintre degetele încleÈtate iar ochii lui se înroÈirÄ. â Nu ai nici o putere asupra mea... deloc! Calmându-Èi furia în creÈtere, Kyou Èi-a tras din nou masca fÄrÄ emoÈii peste trÄsÄturile lui, ascunzându-Èi aura. Era timpul ca prÄdÄtorul sÄ devinÄ pradÄ.
DacÄ el a putut sÄ simtÄ forÈa de viaÈÄ a lui Hyakuhei, Kyou trebuia sÄ fie prudent pentru a-l împiedica pe creator sÄ Ã®l simtÄ Èi el.
*****
Kyoko a fost surprins sÄ afle de cât de mare a era într-adevÄr clubul de noapte. StÄtea cu buzele deschise când Suki trase maÈina în parcarea imensÄ. Suki dorea sÄ ajungÄ puÈin mai devreme pentru a evita coada, dar din ceea ce Kyoko putea sÄ vadÄ, o coadÄ se formase deja, aÈa cÄ au ieÈit rapid din maÈinÄ. Kyoko putea sÄ vadÄ feÈe familiare de la colegiul la care au studiat Èi zâmbi, observându-l pe prietenul ei Tasuki printre ei.
Tasuki le-a vÄzut Èi el pe Kyoko Èi Suki din locul unde era. El a fost convins de prietenii sÄi sÄ vinÄ acum cÄ nu aveau altceva mai bun de fÄcut dupÄ terminarea examenelor, Èi acceptase de bunÄ voie. El era frumos Èi bine fÄcut, cu pÄrul Èaten pânÄ pe umeri Èi ochii maro de ciocolatÄ, care topeau inimile fetelor.
El a fost, de asemenea, unul dintre cei mai populari tipi din campus, dar Tasuki a fost mai mult cunoscut pentru notele mari pe care le-a primit la toate materiile Èi era mai cumsecade decât majoritatea tipilor din campus. BineînÈeles, faptul cÄ deÈi era unul dintre cei mai bogaÈi oameni de la academie nu s-a comportat ca atare, i-a înÄlÈat statutul.
FÄcându-Èi drumul în jurul gloatei de oameni, Tasuki se apropie de Kyoko cu un zâmbet sincer. El o cunoscuse din gimnaziu Èi a avut întotdeauna o pasiune ascunsÄ faÈÄ de ea. S-au întâlnit, dar nu a fost nimic serios... mai degrabÄ erau buni prieteni, Èi a trecut ceva timp de când au fÄcut asta.
El ar fi scos-o mai des în oraÈ, dar tipul de Toya sau Èeful gardienilor Ècolii erau mereu în jurul ei în ultima vreme. Ar fi putut sÄ jure cÄ a auzit o mârâialÄ când s-a apropiat ultima oarÄ de ea în timp ce era cu unul din ei.
Având în vedere acest lucru, a verificat nervos zona, sperând cÄ este singurÄ. Nu cÄ era speriat de ei... nu... niciodatÄ...
Suki putea sÄ vadÄ nervozitatea lui Tasuki Èi a râs cu voce tare. â E în regulÄ, Tasuki. Am venit aici singure.
Ea s-a distrat de aspectul confuz al lui Kyoko, apoi la apucat pe Tasuki de cot Èi l-a tras între ele. Ea Èi toÈi ceilalÈi care-l cunoÈteau erau conÈtienÈi de faptul cÄ nutrea ceva pentru Kyoko... toÈi, cu excepÈia lui Kyoko.
Kyoko se înroÈi când Tasuki se întoarse spre ea. Nu Èi-a dat seama cât de mult s-a înÄlÈat. â Salut Tasuki, a trecut ceva timp. Am auzit cÄ te descurci bine cu mediile anul Ästa. FaÈa ei se luminÄ fericitÄ, realizând cÄ era prea mult timp de când s-au vÄzut. Ãntotdeauna s-a simÈit atât de în siguranÈÄ Ã®n jurul lui... ca cei mai buni prieteni. Ãi lipsea.
Un zâmbet delicat apÄru pe buzele lui Tasuki, plÄcându-i faptul cÄ Ã®ncÄ mai Èinea la el, chiar dacÄ era de la distanÈÄ. Poate încÄ mai avea o ÈansÄ cu ea. Chiar Èi-a dorit Èansa sÄ-i arate cât de mult îi plÄcea de ea Èi cât de mult ar fi vrut sÄ fie cu ea, cÄ era de rangul ei, aÈa cum pÄrea ea sÄ creadÄ.
Din anumite motive, ea pÄrea sÄ creadÄ cÄ el vrea o vadÄ doar pentru cÄ fuseserÄ prieteni de mici. El intenÈiona sÄ repare acea concepÈie greÈitÄ. â Da, Kyoko, dacÄ ai nevoie de vreun ajutor, mÄ bucur sÄ vinÄ Èi sÄ te meditez oricând. Voia sÄ-Èi loveascÄ capul de zidul de cÄrÄmidÄ, pentru cÄ din nou a sunat ca un bun prieten în loc de iubit.
Suki doar clÄtinÄ din cap, vÄzând tristeÈea tÄcutÄ din ochii lui Tasuki, zâmbind la Kyoko. â SÄrmanul, îÈi spuse ea, cu un surâs milos rÄspândit peste buze. El avea nevoie doar de o micÄ Ã®mpingere în direcÈia cea bunÄ.
*****
Ochii lui Kyou se micÈorau pe mÄsurÄ ce mulÈimea de copii naivi creÈtea. â Atât de mulÈi de unde sÄ aleagÄ Hyakuhei, spuse el. Ãntotdeauna era la fel. Luarea unei vieÈi dar fÄrÄ a fi pedepsit... la fel cum monstrul a fÄcut Èi mai demult. Degetele lui se încleÈtarÄ de pervazul ferestrei în frustrare, întrebându-se dacÄ ar putea opri cumva mÄcelul.
Trebuia sÄ se apropie Èi sÄ se amestece în mulÈime. Zâmbi la gândul cÄ parul sÄu argintiu Èi ochii ciudat de aurii se vor amesteca vreodatÄ, Kyou Èi-a îndreptat atenÈia la masa de oameni.
Survolând încÄ o datÄ parcarea, vederea îi se opri, în timp ce privirea lui strÄlucitoare coborî asupra unui grup de trei inÈi adunaÈi mai aproape de capÄtul mulÈimii. Aura care înconjoarÄ triunghiul era izbitor de diferitÄ faÈÄ de ceilalÈi oameni. O nuanÈÄ uÈoarÄ de luminÄ albÄ purÄ care înconjura grupul debusolÄ vederea interioarÄ de vampir a lui Kyou.
Diminuând intensitatea privirii, Kyou clÄtinÄ din cap Èi privi din nou la grup. Chiar Èi cu simÈurile adormite, el putea detecta o strÄlucire uÈoarÄ dansând în jurul celor trei figuri. O strÄlucire slabÄ de particule de curcubeu stÄtea deasupra lor, umbrind lumina ca Èi cum ar fi ascuns-o de ochii lui.
Kyou scrutÄ cerul deasupra lor dar vÄzu doar noaptea. Ochii i se îngustau înÈelegând mai mult decât trebuia Èi apoi privirea se întoarse asupra grupului.
El nu vÄzuse niciodatÄ aÈa ceva în viaÈa lui nesfârÈitÄ. O amintire slabÄ Ã®i deÈira atenÈia, fÄcându-l sÄ se holbeze la grup cu ochii larg deschiÈi. ÃÈi aducea aminte de cuvintele fratelui sÄu mai mic, înainte ca Hyakuhei sÄ-l omoare atât de crud.
â â¦DacÄ am putea gÄsi Gardianul Inimii de Cristal... atunci poate cÄ am putea fi eliberaÈi de întuneric, frate...
Kyou se eschiva, spunându-i lui Toya cÄ bijuteria era doar un mit Èi cÄ era imposibil de gÄsit, chiar Èi în legende. Toya îi ignorase replica: â Aura celui care protejeazÄ bijuteria va strÄluci cu luminÄ sfântÄ. Nu vrei sÄ fii liber?
Un sentiment de melancolie se aÈternu asupra lui Kyou, odatÄ cu amintirea întrebÄrii fratelui sÄu. El ar fi dat orice sÄ-Èi elibereze fratele de viaÈa pe care a adus-o Hyakuhei. O brizÄ trecu prin fereastrÄ, suflându-Èi pÄrul lung din faÈÄ, ca Èi când i-ar fi spus sÄ meargÄ, ca Èi cum Toya însuÈi îi spunea sÄ plece.
Adunând întunericul înconjurÄtor în jurul corpului sÄu letal, Kyou a ieÈit neobservat printre mulÈimea de tineri nebÄnuitori, fÄrÄ ca privirea lui intensÄ sÄ pÄrÄseascÄ locul unde strÄlucea lumina cea mai purÄ Èi mai finÄ.
*****
Kyoko chicoti când a vÄzut-o pe Suki strâmbându-Èi sprâncenele pe la spatele lui Tasuki. Ãn ultima vreme, Suki fusese prea mult în jurul lui Shinbe. Ea Èi-a încruciÈat ochii Èi a scos limba, fÄcând-o pe Suki sÄ se umfle de râs, apoi Èi-a redresat figura instantaneu, pe când Tasuki s-a întors sÄ vadÄ de ce râde Suki.
Aceasta a fÄcut-o pe Suki sÄ se ÈinÄ pe perete sÄ nu cadÄ, când Kyoko a ridicat din umÄr la Tasuki spunând: â Cine Ètie ce a intrat în ea? Ea nu a fost niciodatÄ normalÄ. Ea a înÄlÈat o sprânceanÄ adÄugând: â Trebuie sÄ o scot din casa de nebuni cel puÈin o datÄ pe sÄptÄmânÄ sau ajunge Èi mai rÄu Èi încearcÄ sÄ roadÄ copacii din faÈa cÄminului.
Tasuki zâmbi, în timp ce se aplecÄ aproape de urechea lui Kyoko, ca sÄ ÈopteascÄ, dar apoi spuse cu o voce destul de puternicÄ ca sÄ audÄ Èi Suki: â Poate cÄ Ã®n drum spre casÄ Ã®n seara asta, ar trebui s-o iei înapoi.
Kyoko aprobÄ fericit, apoi simÈi cÄ pÄrul de pe spatele gâtului se ridicÄ de parcÄ cineva o privea. Ãn speranÈa cÄ nu-i urmÄrea Toya în secret, a încercat sÄ ignore senzaÈia, menÈinându-Èi atenÈia asupra lui Suki Èi Tasuki.
Ãn sfârÈit, Suki nu s-a mai abÈinut sÄ-i reaminteascÄ lui Kyoko cÄ vor avea o petrecere în pijamale în camera capitonata mai târziu disearÄ, Èi l-a întrebat pe Tasuki dacÄ ar dori sÄ li se alÄture. â Avem chiar Èi o cÄmaÈÄ de forÈÄ pentru aceastÄ ocazie. Èi-a scos limba la ei.
â PuneÈi chestia aia bine înainte sÄ rÄniÈi pe cineva, a replicat Kyoko Èi a fost repede recompensat când faÈa lui Suki se schimonosi.
Pe mÄsurÄ ce coada se miÈca, Kyoko îÈi aruncÄ o privire asupra umÄrului, întrebându-se cine o privea. VÄzu doar luminile parcului Èi o hoardÄ de oameni care aÈteptau sÄ intre, apoi se mirÄ de paranoia ei. Sentimentul de neliniÈte cÄ cineva o supraveghea a refuzat sÄ plece Èi o îngrijora. ÃÈi aduce aminte de avertismentul lui Kotaro despre un hÄrÈuitor din campus Èi deodatÄ Ã®Èi dorea sÄ-i fi dat o idee unde vor fi.
Suki ia apucat mâna Èi a tras-o spre ea pentru cÄ Èinea coada pe loc. Kyoko încercÄ sÄ arunce senzaÈia înfiorÄtoare când intrarÄ Ã®n clÄdire, iar atenÈia îi fu atrasÄ de interiorul impunÄtorului club de dans.
Kyou o vÄzu întorcându-se, ca Èi când l-ar fi descoperit Èi se îndreptÄ spre ei. Ochii ei s-au deplasat încet spre locul unde stÄtea, dar Ètia cÄ nu putea sÄ-l vadÄ Ã®n umbrÄ. Sub acoperirea întunericului, el nu Èi-a a luat ochii de la ea când a intrat în clÄdire.
Privirea lui de aur se miÈca peste cei din camerÄ, Ètiind cÄ erau mai mult decât oameni în spaÈiile slab luminate, dar erau ameninÈÄri minore Èi nu meritau atenÈia lui.
Suki i-a condus într-o zonÄ aproape de bar, astfel încât nu ar fi trebuit sÄ meargÄ prea departe pentru a lua bÄuturi Èi pentru a avea o vedere bunÄ la ringul de dans. Muzica era deja tare, dar nu atât de tare încât sÄ strigi ca sÄ fi auzit.
Kyoko a fost uimitÄ de cât de frumos era înÄuntru. Ea începuse sÄ se simtÄ bucuroasÄ cÄ o lÄsase pe Suki sÄ o convingÄ sÄ vinÄ. La urma urmei, ar trebuit sÄ fie mai mult în viaÈa asta decât învÄÈÄtura, ceea ce a fÄcut pânÄ acum o sÄptÄmânÄ. ToatÄ energia din acest loc era atrÄgÄtoare Èi ea a zâmbit emoÈionatÄ. A fost unul din acele momente rare când a simÈit cÄ orice se poate întâmpla.
Ãn loc de mese Èi scaune adevÄrate, clÄdirea avea canapele matlasate, ici Èi colo, cu mese de sticlÄ mici pentru a pune bÄuturile. Mov, albastru Èi negru erau culorile principale ale clubului, oferindu-i un aer de mister Èi magie; toate luminile schimbând constant culorile, creând un sentiment de pandemoniu senzual. Atmosfera clubului era aproape intoxicantÄ.
Umbre profunde dÄdeau intimitate celor care o cÄutau, iar Kyoko se înroÈi, gândindu-se la toate lucrurile care uneori se întâmplau în umbrÄ... lucruri pe care ea încÄ nu le-a experimentat. Mintea ei se întreba ce fÄcea Kotaro dar atenÈia i se întoarse înapoi cÄtre prietenii ei.
Kyou se aÈezÄ Ã®n cel mai întunecat colÈ, aproape de aura purÄ Èi intensÄ. Observând grupul, putea vedea acum cÄ strÄlucirea provine de la unul singur. Ochii îi începurÄ sÄ se umezeascÄ pentru prima oarÄ Ã®n atâÈia ani, numai pentru o clipÄ când o privea zâmbind, vorbind în mÄreÈia clubului. Era ca Èi cum ai privi rÄsÄritul soarelui Èi aÈa ceva nu a mai fÄcut de mult.
Era frumoasÄ, cu un pÄr lung roÈcat, împrÄÈtiat pe cÄmaÈa albÄ de mÄtase pe care o purta.
Privirea îi urmÄri corpul perfect, pielea expusÄ la talie Èi bluza scurtÄ, urmatÄ de o pereche de picioare foarte tonifiate înainte de a se ridica spre gâtul... expus. UrmÄ arcul format de faÈa ei cu o exclamaÈie dezaprobatoare. Ea era întoarsÄ Ã®ntr-o parte iar el se trezi nevoit sÄ-i vadÄ ochii... ochii care erau oglinda sufletului.
Instinctul sÄu reacÈiona în moduri pe care nu le-a mai experimentat pânÄ acum. Acest sentiment pe care nu-l putea descrie îl agita Èi îi amintea cumva de fratele sÄu. Nu-i plÄcea necunoscutul.
A întunecat umbrele din jurul lui în timp ce ea se întoarse, uitându-se pe deasupra lui, dar îi vÄzuse. PriveliÈtea aproape cÄ Ã®i luÄ respiraÈia. Avea ochii de smaralde învÄluite în inocenÈÄ... dar putea vedea Èi neliniÈtea Èi puterea ascunse acolo.
Kyou îÈi încleÈta pumnul atât de strâns, încât simÈea cÄ se formeazÄ picÄturi de sânge unde unghiile ascuÈite i-au perforat carnea. De ce era atâta inocenÈÄ aici, într-un loc ca Ästa? N-ar trebui permisÄ. SimÈi o mormÄialÄ care începea adânc în piept Èi încercÄ sÄ o înlÄture.
DacÄ bÄnuiala ar fi fost corectÄ Èi Hyakuhei ar fi apÄrut, atunci lucrurile ar putea deveni foarte primejdioase, foarte repede. Era ea cea care a Èinut înÄuntrul ei Gardianul Inimii de Cristal? Cuvintele fratelui sÄu s-au întors sÄ-l bântuie a doua oarÄ.
â ... frate, dacÄ o gÄsim, atunci putem fi eliberaÈi de el...
Blocând celelalte sunete din clubul de noapte, Kyou Èi-a îndreptat toate simÈurile spre ea, pentru a descoperi mai mult Èi pentru a se pregÄti. Ochii lui aurii bântuiÈi aproape au strÄlucit în timp ce se strecurÄ Ã®n gândurile grupului care stÄtea la masÄ. Ascultarea gândurilor muritorilor era o funcÈie pe care nu o folosise de mult timp.
Tasuki sa oferit sÄ dea prima rundÄ de bÄuturi, deoarece barmanul era vÄrul lui. Nu avea de gând sÄ-Èi piardÄ singura ÈansÄ s-o impresioneze pe Kyoko. Ètia cÄ se gândea la el ca la un prieten, dar dorea sÄ fie mult mai mult, doar dacÄ i-ar fi deschis ochii sÄ vadÄ devoÈiunea pe care el i-o oferea. Nu ar fi existat niciodatÄ un om care sÄ o iubeascÄ mai mult decât el. Pur Èi simplu nu a fost posibil.
Suki a zâmbit când a auzit cÄ-l cunoÈtea pe barman Èi i-a cerut lui Tasuki sÄ le aducÄ la toÈi câte un ceai cu gheaÈÄ Long Island. Tasuki îi fÄcu cu ochiul la Kyoko, dând din cap Èi spunându-le cÄ se va întoarce imediat. A plecat sÄ aducÄ bÄuturile fetelor cât mai repede posibil.
Ochii lui Kyoko se rotunjirÄ Ã®n timp ce se uitÄ la Suki. â Ceai cu gheaÈÄ Long Island? Dar suntem... Suki a fluturat o mânÄ de respingere pentru a o împiedica.
â Hai Kyoko. TrÄieÈte puÈin! Examenele s-au terminat Èi, în afarÄ de asta... am mai bÄut înainte, â Suki a încercat sÄ o calmeze pe Kyoko zâmbind Èi rotindu-Èi ochii. Ãn speranÈa cÄ va schimba subiectul, a adÄugat: â Trebuie sÄ recunosc Kyoko cÄ Ã®n Èinuta asta Èi cu curbele tale... nu pari minorÄ. A râs cu voce tare la privirea uimitÄ de pe faÈa lui Kyoko.
Kyoko o privi pe Suki scepticÄ. â De douÄ ori, Suki. Am bÄut de douÄ ori Èi abia îmi amintesc de vreuna din ocazii... Èi nu trebuie sÄ mÄ Ã®mbrac aÈa ca sÄ demonstrez vârsta. Kyoko se înroÈi la ceea ce putea sÄ-Èi aminteascÄ de la ultima datÄ când a fost ziua ei de naÈtere. Din cauza lui Suki, nu-Èi amintea propria-i petrecerea de aniversare.
ÃÈi aduce totuÈi aminte de castronul imens de fructe pe care Suki i-l dÄduse cu un zâmbet nevinovat. Ãi cunoÈtea slÄbiciunea lui Kyoko pentru fructe Èi se profitÄ de ea. Kyoko mâncase aproape întregul vas, fÄrÄ sÄ-Èi dea seama cÄ a fost îmbibat cu alcool.
â MÄ bagÄ din nou în necazuri... Ètiam eu! Kyoko se lamentÄ Ã®n tÄcere Èi bÄtu în retragere. ToatÄ lumea a glumit despre acea noapte, ceva despre Kyoko care a uitat cum sÄ meargÄ... sau sÄ vorbeascÄ!
Suki fÄcu o grimasÄ Èi ridicÄ din umeri: â Deci, asta e a treia oarÄ. Zâmbi fericitÄ la Tasuki care a adus bÄuturile, apucând cu grabÄ una pentru ea.
Kyoko îÈi muÈcÄ buzele, apoi mormÄi ceva despre "trei lovituri Èi eÈti afarÄ", dar oricum s-a întors Èi i-a zâmbit lui Tasuki. Exista ceva ca o presiune Èi totuÈi într-un final a cedat
â Trei ceaiuri cu gheaÈÄ Long Island, dupÄ cum aÈi cerut. Tasuki se aÈezÄ Ã®ntre fete Èi luÄ o înghiÈiturÄ. SimÈea cÄ cÄldura creÈte brusc în camerÄ, pentru cÄ bÄutura era atât de puternicÄ. Privind pe lângÄ Kyoko, se uitÄ la vÄrul sÄu din spatele barului. FaÈa rÄutÄcioasÄ a vÄrului sÄu îi dÄdea de înÈeles cÄ bÄuturile erau mai puternice decât normal.
Tasuki clÄtinÄ din cap Èi privi înapoi la fete. â SÄ trecem toate examenele cu brio!, a fÄcut el o urare. Apoi, uitându-se la ochii lui Kyoko, adaugÄ: â Èi sÄ nu pierdem niciodatÄ legÄtura dintre noi, indiferent din ce cauzÄ.
Kyoko se înroÈi Èi zâmbi cu timiditate, în timp ce îÈi luÄ bÄutura din mâna lui întinsÄ. Luând în grabÄ o înghiÈiturÄ ochii i se lÄrgirÄ când îÈi dÄdu seama cÄ Ã®i plÄcea gustul. â DacÄ nu-i poÈi bate, mÄcar sÄ li te alÄturi, spuse ea cu lui Suki.
A lansat un pai în bÄuturÄ Èi în urmÄtoarele zece minute de râs Èi maimuÈÄrealÄ, ceaiul cu gheaÈÄ Long Island a dispÄrut. Culoarea a înflorit în obrajii lui Kyoko, pe mÄsurÄ ce efectele alcoolului au început încet sÄ curgÄ prin corpul ei.
Tasuki, dupÄ ce a bÄut la fel de repede ca Kyoko, sa simÈit mai liniÈtit Èi mai îndrÄzneÈ, a întrebat fetele dacÄ doreau sÄ danseze. Ochii lui s-au îngustat atractiv când a luat mâna lui Kyoko Èi a condus-o pe ringul de dans, cu Suki Èinând cealaltÄ mânÄ a lui Kyoko.
Ètia cÄ aceastÄ noapte va fi cea mai bunÄ noapte din toate zilele lui de colegiu Èi nu va uita niciodatÄ nicio clipÄ.
La o distanÈÄ de câÈiva metri, Kyou îl privi pe tânÄrul pe nume Tasuki întinzându-se Èi luând mâna fetei cu ochii verzi Èi simÈi nevoia sÄ rupÄ degetele jignitoare ale tânÄrului îndrÄzneÈ. Se puteau citi clar in ochii si gândurile lui sentimentele nevinovate ale tânÄrului pentru fatÄ, dar el totuÈi nu avea încredere in el.
Kyou vÄzuse jocul Ästa de multe ori în viaÈa de noapte. Un tânÄr care dÄ fetei bÄuturÄ Èi apoi profitÄ de naivitatea ei. Ochii i s-au înroÈit, urmÄrind pe bÄiat conducând fetele pe ringul de dans. Kyou a simÈit nevoia de a lua fata cu pÄrul roÈcat Èi de o ascunde de oricine care i-ar face rÄu sau care ar vrea sÄ o aibÄ.
Se lecui de unul singur de aceastÄ posesivitate faÈÄ de fatÄ. DacÄ ea ar fi fost cea care Èine Gardianul Inimii de Cristal, atunci ce ar trebui sÄ facÄ? Kyou Ètia un lucru sigur... înainte sÄ-l lase pe Hyakuhei sÄ o ia, o va ucide el cu mâinile goale.
DacÄ legenda era adevÄratÄ Èi Hyakuhei ar fi pus mâna pe puterea Gardianului Inimii de Cristal, nu-l va mai putea opri.
*****
Kamui stÄtea invizibil, pe unul dintre difuzoarele imense în faÈa DJ-ului, vizionând ringul de dans unde Kyoko Èi Suki dansau cu un tânÄr. A ridicat o sprânceanÄ când a observat cine era tipul Ästa. Un zâmbet foarte secret i-a înclinat buzele, vÄzând nuanÈa de ametist care se lipi de bÄiat.
AtenÈia sa revenise la celÄlalt bÄrbat care urmÄrea preoteasa. El încercase deja sÄ opreascÄ atracÈia o datÄ când Kyoko era încÄ activ, dar cel mai vechi protector era la fel de încÄpÄÈânat ca întotdeauna. VibraÈiile pe care Kyou le dÄdeau erau grele Èi puÈin colorate.
â Kyou, la ce te gândeÈti? Kamui se întrebÄ cu voce tare Ètiind cÄ nu putea fi auzit sau vÄzut. Vizionându-l pe Kyou cum o privea pe Kyoko a recunoscut mâna sorÈii de îndatÄ. Ãntotdeauna soarta a atras gardienii în faÈa preotesei lor... indiferent din ce lume sau viaÈÄ.
ÃÈi dorea pe ascuns sÄ aranjeze ca Toya Èi Kyou sÄ se întâlneascÄ, dar era conÈtient ca nu e bine sÄ Ã®ncerce sÄ-Èi foloseascÄ oricare dintre puterile lui asupra lui Kyou. SimÈea frisoane reci pe braÈe, gândindu-se cÄ l-ar putea enerva pe gardianul periculos de aur.
Privirea scrutÄ mulÈimea din nou, Ètiind cÄ Kyou nu era cel de care trebuia sÄ se îngrijoreze. Ãn club erau alÈi oameni care nu erau oameni, dar putea sÄ simtÄ Ã®ntunericul adevÄrat apropiindu-se în orice moment. Se întrebÄ dacÄ Kyou simÈea Èi el la fel.
Kamui dÄdu din cap lui însuÈi. Cel mai bun lucru pe care l-ar fi putut face acum era sÄ o ajute pe Kyoko sÄ-Èi ascunde puterile de ochii curioÈi. Cu acest gând a sÄrit de pe difuzoare, dar picioarele sale nu au atins niciodatÄ podeaua clubului de dans.
Capitolul 4
DupÄ ce trioul a intrat în ringul de dans aglomerat, Suki Èi Kyoko au început sÄ-Èi unduiascÄ corpurile pe ritmul muzicii lÄsându-l pe Tasuki sÄ priveascÄ fascinat. Corpurile încÄlzite din jurul lor le-au fÄcut pielea sÄ se înroÈeascÄ pe mÄsurÄ ce alcoolul le-a trecut prin vene.
Trupul lui Suki s-a apropiat de cel al lui Kyoko, Èi-au înfÄÈurat braÈele în jurul gâturilor Èi au început sÄ se roteascÄ. Râzând la glumele lor, dansau ca amanÈii pierduÈi în ritmul muzicii. S-au învÄÈat una pe alta sÄ danseze aÈa, în Ècoala primarÄ, cu mult timp în urmÄ.
Prinse în vârtejul distracÈiei pure Èi nepervertite, fetele au uitat pe moment de însoÈitorul lor.
Tasuki le privea pe cele douÄ prietene dansau pasional Èi simÈi cÄldurÄ Ã®n obraji. Ooo. Trupul lui reacÈiona la scena care se juca în faÈa lui. SimÈea ca Èi cum respiraÈia i-ar fi lovit plÄmânii. Observând corpul lui Kyoko care se frecÄ de la lui Suki în timp ce mâinile li se plimbÄ pe trupul celeilalte, era aproape mai mult decât putea sÄ suporte.
Dându-Èi seama ca voia sÄ ia Èi el parte, Tasuki Èi-a forÈat picioarele sÄ se miÈte înainte de a-Èi pierde cumpÄtul.
Oprindu-se chiar în faÈa lui Kyoko, îi putu vedea ochii închiÈi, în timp ce se miÈca lângÄ Suki. Privirea lui o întâlni pe a lui Suki, în timp ce ea zâmbi Èi se mutÄ Ã®ncet în spatele lui Kyoko, mângâindu-i coapsele. Spera ca Tasuki sa aibÄ destulÄ prezenÈÄ sa danseze cu Kyoko în felul Ästa.
â De ce nu vii Èi tu? E foarte tareee! râse ea apucându-l pe Tasuki de curea Èi lipindu-l de Kyoko.
Ochii lui Kyoko se lÄrgiserÄ de Èoc, simÈind un trup tare, cu totul masculin, lipit de ea, într-o manierÄ foarte intimÄ. O roÈeaÈÄ Ã®i aprinse obrazul când îÈi dÄdu seama cÄ Tasuki o Èinea aproape. â Hei, zâmbi cu timiditate, hotÄrând cÄ Ã®i plÄcea cum îi simÈea corpul lui faÈÄ de al ei. Ètia cÄ poate avea încredere în el sÄ nu depÄÈeascÄ limitele. El a fost întotdeauna un gentleman.
SimÈindu-se puÈin îndrÄzneaÈÄ, Kyoko a continuat sÄ danseze cu Suki în spatele ei, punând mâna pe umÄrul lui Tasuki... încurajându-l puÈin.
Tasuki nu mai avea nevoie decât de o singurÄ miÈcare, îi strânse Èoldurile lui Kyoko Èi începu sÄ se miÈte cu corpul ei. SimÈea cÄ era în rai, dansând cu fata visurilor sale lângÄ el. SenzaÈia cÄ fiecare trÄsÄturÄ a corpului ei care se freacÄ de el era o torturÄ dulce pe care nu o trÄise niciodatÄ.
Ochii sÄi maro se umezirÄ seducÄtor, în timp ce-Èi simÈea tot corpul ca Èi cum ar fi fost de foc Èi voia sÄ simtÄ cât mai mult din ea. ApÄsându-se mai aproape de Kyoko, începu sÄ o preseze, miÈcându-Èi corpul încÄlzit odatÄ cu ea ca un iubit de mult pierdut.
Kyoko privi în ochii lui Tasuki Èi observÄ cÄ pentru prima datÄ erau ca niÈte fulgi minunaÈi de ametist stropiÈi în orbitele lui de ciocolatÄ. â Frumos... a fost singurul cuvânt care a venit în minte. Cu cât arÄta mai adânc... cu cât îi amintea mai mult despre Shinbe.
*****
Starea de spirit a lui Toya nu s-a îmbunÄtÄÈit de când a mers la dojo-ul din colegiu, sperând sÄ facÄ ceva forÈÄ. Se gândise cÄ ar fi trebuit sÄ plece mai repede, dupÄ ce a spart sacul de box de cinci sute de dolari. Nu este vina lui cÄ Ã®Èi imaginea chipul lui Kotaro când îl lovea.
â FatÄ proastÄ! a mârâit. De ce trebuie sÄ fie întotdeauna aÈa de greu de abordat? Nu privi nimic în mod deosebit, gândindu-se la gardienii enervanÈi cu care Kyoko ieÈise.
Se simÈea încÄ afectat de când auzise mai devreme vocea lui Kotaro în apartamentul lui Kyoko. Nu i-ar fi plÄcut nimic mai mult decât sÄ-i rupÄ capul bÄrbatului Ästa Èi sÄ-l arunce acolo unde soarele nu ajunge niciodatÄ. Toya avea întotdeauna un al Èaselea simÈ despre lucruri, iar simÈurile îi spuneau cÄ Kotaro nu era ceea ce pÄrea a fi.
â E mai mult un lup în haine de oaie. rânji el, apoi s-a simÈit imediat un pic vinovat pentru cÄ Èi el ascundea lucruri de Kyoko. Lucruri pe care chiar el nu le-a putut explica.
ÃnvÄÈase ca un mic copil sÄ-Èi ascundÄ abilitÄÈile neobiÈnuite de ceilalÈi, abilitÄÈi precum puterea Èi viteza supraumanÄ, precum Èi simÈurile sale ascuÈite ca mirosul Èi vÄzul. Singura problemÄ a fost cÄ au venit Èi au plecat când au vrut. Nu le-a putut declanÈa la momentul necesar Èi poate cÄ asta a fost un lucru bun.
Pierdut în gânduri, pielea lui Toya tremurÄ Ã®n timp ce vÄzu gardianul care se sprijinea de uÈa clÄdirii de pazÄ. â VorbeÈte de drac Èi dracul la uÈÄ. Toya se uitÄ la Kotaro, aproape trecu pe lângÄ el, apoi se opri în urma lui. â Ce naiba faci aici? a mârâit.
Kotaro se ridicÄ cu toatÄ Ã®nÄlÈimea lui Èi se îndreptÄ spre locul în care ar fi stat fata lui Kyoko Èi mârâi la el. Privind în jur Èi fÄrÄ sÄ o vadÄ nicÄieri, comportamentul sÄu relaxat s-a alarmat Èi Kotaro îl strÄpunse pe Toya cu o strÄlucire furioasÄ. â Unde este Kyoko? Am crezut cÄ a fost cu tine în seara asta.
Ce ura Toya foarte tare era sÄ fie confuz Èi acum nu avea chef de asta. â Prostule... Credeam cÄ are o întâlnire cu tine, a rÄspuns fÄrÄ sÄ se gândeascÄ.
Pieptul lui Kotaro hârâi acum grav. Kyoko îi spusese cÄ va merge cu Toya dar asta a fost o minciunÄ. â La naiba!
FÄrÄ a-i da lui Toya o a doua privire, el tÄiat-o în direcÈia în care locuia Kyoko, aÈinându-se sÄ-Èi foloseascÄ viteza sa nenaturalÄ. De ce l-a minÈit? DacÄ ar fi Ètiut cÄ nu era cu netotul Ästa, ar fi urmat-o.
Toya a simÈit un moment de panicÄ când a vÄzut îngrijorarea în ochii rivalului sÄu Èi felul în care el a decolat cu vitezÄ Èi asta nu l-a fÄcut sÄ se simtÄ mai bine. Ceva din el avea încredere completÄ Ã®n Kotaro, dar nu i-ar fi spus niciodatÄ asta.
FÄrÄ sÄ se mai gândeascÄ la ceea ce fÄcea, a plecat dupÄ Kotaro pentru a vedea unde merge. Cu uÈurinÈÄ Èinându-se dupÄ el, dar observând viteza pe care o foloseau amândoi, unele dintre suspiciunile lui Toya au fost confirmate. Kotaro era mai mult decât pÄrea... au aceleaÈi ADN sau ceva? ÃÈi scrâÈni dinÈii Èi nu-i plÄcea gândul.
Ãntr-un minut, Kotaro a izbit uÈa apartamentului lui Kyoko sperând sÄ fi fost acolo. Pleznind ambele palme peste uÈa nevinovatÄ, a strigat. â La naiba, Kyoko! Unde eÈti? Groaza Èi îngrijorarea au apÄrut în fiecare por al fiinÈei sale. â Asta nu e bine, mormÄi el.
â Ce nu e bine? ÃntrebÄ Toya din spatele lui Kotaro.
VibraÈiile pe care le degaja Kotaro dÄdeau dureri crescânde în pieptul lui Toya. DacÄ ar fi Ètiut cÄ Kyoko nu era cu Kotaro, ar fi venit doar pentru a fi lângÄ ea. Ar fi trebuit sÄ-Èi fi urmat instinctele Èi sÄ vinÄ oricum. Ar fi trebuit sÄ-i punÄ o lesÄ fetei Ästeia mai devreme sau mai târziu.
Kotaro a uitat de Toya cu totul în graba lui de a ajunge la Kyoko. Acum, având pe cineva pe care sÄ-Èi descarce mânia, strigÄ: â Am crezut cÄ este cu tine! Kotaro îÈi strânse pumnul Èi îÈi retrase furia în sine înainte de a merge prea departe. â Èi cum naiba ai reuÈit sÄ Èii pasul? Nu conteazÄ, nu rÄspunde.
Toya se uitÄ la el, surprins cÄ chiar a observat asta, dar ridicÄ din umeri. â Eu sunt doar acel netot rapid.
Calmându-Èi jumÄtatea dominantÄ, Kotaro Èi-a deschis ochii pÄtrunzÄtori de gheaÈÄ, Èintind persoana care urma sÄ-l ajute sÄ-Èi gÄseascÄ â Kyoko a sa. Era destul de rÄu cÄ Toya nu s-a renÄscut ca vampir, ca sÄ-l poatÄ pocni, dar acum Toya Èi-a recÄpÄtat abilitÄÈile din trecut Èi nu Ètia de ce. Peste toate astea cel mai bun prieten al lui Toya era Shinbe, dar nici Shinbe nu avea nici o idee despre trecutul sÄu.
Kotaro Èi-a izbit palma de tâmplÄ, întrebându-se de ce naiba avuse încredere în Toya sÄ aibÄ grijÄ de ea... pentru a doua oarÄ, pe când el a eÈuat primul. Faptul cÄ Toya nu Èi-a amintit nimic nu-i dÄdea posibilitatea lui Kotaro strige cu voce tare. El a inspirat adânc adevÄrul... amândoi au greÈit. Buzele i s-au subÈiat în timp ce se uita în tÄcere.
Toya schiÈÄ un zâmbet. â Deci, te-a minÈit Èi te-a scos din schemÄ spunând cÄ merge cu mine. Ha. Chiar dacÄ Ètia cÄ ar fi fÄcut aproape acelaÈi lucru, nu i-a spus asta lui Kotaro.
Kotaro mai inspirÄ o data adânc, încercând sÄ-Èi ÈinÄ temperamentul sub control. Era ca Èi cum ai vorbi cu un copil nenorocit. â Asta nu e un joc, derbedeule. Fetele dispar de mai bine de o lunÄ Ã®n stânga Èiân dreapta Èi din campus Èi din oraÈ. Nici unul dintre noi nu Ètie unde este Kyoko. Kotaro auzi panica în vocea sa, dar o ignorase. â Ai idee de unde ar fi putut sÄ se furiÈeze?
Toya îÈi simÈi pieptul zdrobit de îngrijorare, gândindu-se cÄ Kyoko este în pericol. â la naiba! Se întoarse spre uÈa lui Suki Èi începu sÄ batÄ pânÄ când auzi uÈa crÄpându-se ceea ce-l fÄcu sÄ-Èi domoleascÄ bÄtÄile. FÄrÄ rÄspuns.
â Fut-ui! Cu o stare de panicÄ, Toya îÈi cÄutÄ telefonul mobil, sperând ca Shinbe sÄ Ètie unde sunt fetele. â RÄspunde, nenorocitule! strigÄ el la telefonul care încÄ apela. DupÄ cea de-a patra sonerie, Shinbe a rÄspuns în sfârÈit.
â Shinbe! Ètii unde sunt Suki Èi Kyoko? Ãi dÄdu lui Kotaro o privire rece când se apropie de parcÄ aÈtepta sÄ audÄ rÄspunsul.
Pe celÄlalt capÄt al telefonului, Shinbe zâmbi un zâmbet iluminat, â Poate...
*****
Kyou a rÄmas ascuns în întuneric, în timp ce o privea pe fatÄ cu prietenii ei. ÃnvÄÈase cÄ numele ei era Kyoko ascultând conversaÈia. PânÄ Ã®n prezent, bÄiatul pe nume Tasuki Èi-a Èinut mâinile pentru el, ceea ce era un lucru bun, având în vedere cÄ Kyou a decis sÄ Ã®l lase sÄ trÄiascÄ atâta timp cât nu se apropia prea mult de ea. PÄrea destul de inofensiv... poate puÈin cam infatuat cu ea.
Se îndreptarÄ spre ringul de dans iar fata Èi prietena ei începuserÄ sÄ danseze împreunÄ. Modul în care dansau era indecent. â Trebuie sÄ fie alcoolul pe care l-a consumat atât de repede, i-a fost greu sÄ creadÄ altceva.
O mormÄiturÄ micÄ i-a vibrat în piept, deoarece vederea i-a fost blocatÄ de un grup de idioÈi. Auzindu-i avertismentul Èi apoi vÄzându-i privirea aurie Èi rece pe care le-a trimis-o, ei s-au retras repede în cealaltÄ parte a clubului. ColÈurile buzelor lui Kyou au lÄsat un zâmbet amuzat faÈÄ de felul în care s-au risipit instantaneu.
ÃÈi întoarse atenÈia spre zona de dans concentrându-se pe tânÄrul care îl tulbura. PriveliÈtea pe care o vedea îi fÄcuse sângele sÄ fiarbÄ de furie. Un mârâit furios a venit de undeva, pe când ochii aurii au pulsat în roÈu cu sânge.
BÄiatul inofensiv Tasuki dansa cu Kyoko ca Èi cum ar fi sedus-o.
*****
Kyoko s-a pierdut în senzaÈia mâinilor lui Tasuki pe Èoldurile ei, mângâindu-i pielea goalÄ de pe talie, în timp ce îi conducea dansul. De fapt, el pÄrea sexy, cu pÄrul ciufulit dansând erotic cu ea. Un chicot a scÄpat din buzele ei, ca efect al gândurilor.
Ãn timp ce simÈea cÄ-i mângâie pielea de pe spatele ei mic, observÄ cum ochii lui au devenit un ametist aproape pur.
Suki, gândindu-se cÄ fi bun ceva rece Èi umed, o trase pe Kyoko de fund. â Voi doi! Am nevoie de aprovizionare! Ea a râs de fraza ei prosteascÄ, în timp ce târâia cuplul înapoi la masa pe care o ocupaserÄ mai devreme, în speranÈa unei alte bÄuturi.
*****
Kyou încercase cu disperare sÄ-Èi calmeze sângele fierbând. CumpÄtul sÄu obiÈnuit rece, de fier dispÄruse complet dupÄ ce l-a vÄzut pe tânÄrul Tasuki dansând cu Kyoko ca Èi cum ar fi fost iubitul ei.
Ãn adâncurile minÈii sale, Ètia cÄ trebuie sÄ se calmeze repede, altfel Hyakuhei i-ar fi simÈit prezenÈa dacÄ nu cumva deja s-a întâmplat. TrÄgând aer profund, el se certÄ Ã®n mod mental pentru nebunia asta.
Timp de secole fusese un demon al nopÈii rece Èi fÄrÄ emoÈii. HotÄrârea lui era ca un munte care nu se miÈca niciodatÄ Èi nu putea fi forÈat sÄ se supunÄ. EmoÈiile lui au fost bine pÄstrate în interiorul sÄu rece, incasabil, pentru un motiv... ca sÄ-Èi ascundÄ aura de adevÄratul duÈman.
Ãntr-o noapte, prezenÈa unei singure fete, nevinovatÄ Èi curatÄ, îl fÄcuse sÄ se prÄbuÈeascÄ pentru prima datÄ Ã®n viaÈa lui nemuritoare.
NestingheriÈi de vampirul furios cu pÄrul de argint, trio-ul a revenit la locurile anterioare. Râsul nevinovat al lui Kyoko plutea cÄtre el, abia calmându-i furia. Tensiunea lui s-a domolit puÈin Èi s-a întrebat de ce a reacÈionat atât de posesiv faÈÄ de tânÄrÄ.
Privirea lui s-a îngustat, aruncând pumnalele cÄtre bÄiat, promiÈând o moarte lentÄ, agonizantÄ, dacÄ el ar fi cÄlcat strâmb încÄ o datÄ. Ea avea nevoie de un tutore.
Kyou nu a putut înÈelege imensa atracÈie pe care o avea asupra lui, dar sÄ priveascÄ la ea putea deveni dependenÈÄ. FrumuseÈea Èi nevinovÄÈia ei îl fascinau Èi începu sÄ se întrebe dacÄ pielea ei era atât de moale pe cât pÄrea. VÄzând un alt pahar cu lichid colorat în faÈa ei, îl înfurie.
Cu fiecare gurÄ pe care o lua, flÄcÄrile de luminÄ purÄ care o înconjurau pÄreau sÄ se rÄtÄceascÄ Èi sÄ slÄbeascÄ. Era deja mult mai greu de detectat. DacÄ ea continua sÄ bea apa diavolului din faÈa ei, ea se va contopi în curând în întuneric.
Ca Èi cum l-ar fi sfidat, el a vÄzut cum fata Èi-a scos paiul din pahar Èi a pus paharul la buze, golind lichidul nefast.
Kyou a fÄcut ceva ce nu fÄcuse de-a lungul secolelor... zâmbi, Ètiind cÄ secretul ei ar fi în siguranÈÄ de rÄul care tocmai intrase în clubul de noapte. Poate cÄ a ascunde aura purÄ a unei fete atât de frumoasÄ Èi inocentÄ, nu era aÈa de rÄu în cele din urmÄ.
Kyou se întoarse în întuneric pe când duÈmanul lui tocmai ieÈise de acolo.
*****
Hyakuhei a intrat prin uÈÄ, fÄrÄ sÄ observe minionii care umblau în umbra lui. Ei poate cÄ-Èi cÄutau propria distracÈie pentru noaptea asta. I-ar fi putut zÄdÄrnici planurile doar dacÄ le-ar fi permis sÄ i se alÄture. Ochii lui rubinii au explorat cu interes tabloul de carne cÄlduÈÄ din faÈa lui.
El simÈi viaÈa aici, ascunsÄ undeva printre oameni. Ãl atrÄgea ca foamea de iubire, dar acum senzaÈia de mângâiere aproape cÄ dispÄruse, stinsÄ ca flacÄra lumânÄrii.
S-a hrÄnit bine noaptea dinainte Èi nu simÈea nevoia sÄ se hrÄneascÄ din nou atât de repede. Nu... în seara asta avea altceva în minte.
Ãn acest oraÈ se afla puterea legendarului Gardian al Inimii de Cristal, era sigur de asta. Toate drumurile pe care mersese, cÄutând lumina ascunsÄ, l-au condus aici. Chiar Èi acum, simÈea lumina evazivÄ ascunsÄ Ã®n întuneric, în timp ce se aplecÄ de perete, urmÄrind oamenii.
CâÈiva dintre muritorii nebÄnuitori, îl observaserÄ deja Èi Ètia cÄ vor veni la el, oferindu-Èi involuntar sufletele.
AtracÈia simplÄ a unui tip înalt, întunecat Èi frumos era ceea ce îi înlesni mereu sÄ-Èi captureze prada. PÄrul sÄu lung Èi brunet se unduia în jurul lui în valuri ca un fundal pentru aspectul lui nemaivÄzut. Putea sÄ simtÄ pofta care emana din oameni, dar în seara asta nu-i dÄdu nici o atenÈie.
Ãn seara asta, el ar cÄuta unul pe care sÄ-l poatÄ controla. Uneori el transforma un suflet ce nu bÄnuia nimic doar ca sÄ-l omoare în noaptea urmÄtoare. El dÄdea numai darul vieÈii veÈnice numai atunci când îi convenea Èi asta s-a întâmplat mai puÈin de o datÄ la secol. Dar în seara asta, cÄuta pe cineva care sÄ-l ajute în scopul lui de a gÄsi cine are Gardianul Inimii de Cristal.
Ochii lui Hyakuhei s-au întunecat odatÄ cu gândurile lui. Ultima datÄ când ajunsese atât de aproape de cristalul misterios din legendÄ, i-a fost descoperitÄ intenÈia de fata care-l purta. Ãnainte de a o opri, se sinucisese... luând cristalul cu ea Èi departe de el.
Mintea lui a alunecÄ Ã®n melancolie. A fost o mare pierdere... pentru cÄ fata fusese de o frumuseÈe incomparabilÄ Èi o puritate neîntinatÄ. Corpul sÄu uscÄÈiv nu se miÈca, Èi cÄuta cu uÈurinÈÄ prin mulÈime cu ochii sÄi întunecaÈi.
Cristalul a reapÄrut numai la fiecare o mie de ani, aÈa cum e scris în vechile pergamente pe care le-a luat de la vrÄjitorul Shinbe înainte sÄ-Èi ia viaÈa. Buzele-i formau un zâmbet crud, dupÄ ce Èi-a amintit acea crimÄ specialÄ... dar foarte delicioasÄ.
NumÄrând anii de atunci, fecioara aleasÄ care Èinea acum cristalul aproape de inima ei, ar avea douÄzeci Èi unu de ani, poate un pic mai tânÄrÄ. Hyakuhei a simÈit-o în imediata vecinÄtate a universitÄÈii Èi acum aici printre mulÈimea de studenÈi de la clubul de noapte.
Faptul cÄ acest oraÈ a fost construit pe acelaÈi loc unde a dispÄrut cristalul dovedea cÄ ar fi predestinat Èi pentru reapariÈia lui.
DacÄ nu o gÄsea pe cea care avea Gardianul Inimii de Cristal, atunci ar trebui sÄ recruteze pe cineva care era acceptat printre ei Èi l-ar fi putut ajuta în cÄutarea lui. Un non-om, o creaturÄ a nopÈii, mai presus de toate, putea detecta puterea pe care Èi-o dorea pentru sine.
Un zâmbet rÄu îi împodobi buzele perfecte, anticipând fiorul vânÄtorii. Apelând la copiii sÄi favoriÈi sÄ i se alÄture, de data aceasta el va avea ce-Èi dorea. El trÄise în întuneric de prea mult timp Èi chiar Èi lucrurile cele mai plÄcute începuserÄ sÄ-l plictiseascÄ.
Hyakuhei dorea ceva nou Èi o provocare era exact ceea ce putea sÄ-l trezeascÄ din viaÈa sa adormitÄ. Putea sÄ simtÄ vag o boare în aer Èi zâmbi cu bunÄ ÈtiinÈÄ. N-ar fi nici o grabÄ... pentru ce era timpul... pentru un vampir.
*****
Tasuki privea cu uimire pe Kyoko care a pus jos ultimul ceai cu gheaÈÄ. Ochii lui acum maro, se uitarÄ Ã®napoi la bÄutura lui care era încÄ plinÄ, cu o privire îngrijoratÄ pe faÈÄ. â Kyoko, dacÄ Èi-e sete, aÈ putea sÄ-Èi iau ceai adevÄrat de la bar, dacÄ vrei? El a zâmbit în timp ce se uita la Kyoko roÈind când îÈi dÄdu seama ce fÄcuse.
Suki a înÄlÈat o sprânceanÄ când a observat paharul gol a lui Kyoko Èi tresÄri în interior, Ètiind cÄ Kyoko o sÄ o omoare cu plÄcere mâine pentru mahmurealÄ. DÄdu din umeri convingându-se cÄ Ã®n seara asta sÄrbÄtoreau Èi cÄ Kyoko i-ar ierta-o... în cele din urmÄ.
Privind la Tasuki cu cea mai bunÄ expresie a sa de â Ajutor, am o problemÄ, Suki a fost de acord. â Cred cÄ ar putea fi o idee bunÄ. Ea îl fÄcu cu ochiul în semn de încurajare Èi de glumÄ subînÈeleasÄ.
Ãi plÄcuse mereu de Tasuki Èi îÈi dori de mult ca Kyoko sÄ-l întâlneascÄ mai des, în loc de Toya, pe care îl plÄcea ea, dar el nu o trata pe Kyoko cum ar fi trebuit. Era bucuroasÄ cÄ Kyoko putea sÄ dea tot aÈa cum a primit Èi cÄ nu l-a lÄsat pe Toya sÄ o calce-n picioare.
Apoi a fost Kotaro, care ar lua-o pe Kyoko Èi se va cÄsÄtori cu ea dacÄ i se va oferi Èansa. Era frumos Èi o trata ca o zeiÈÄ, dar Suki nu se simÈea în regulÄ cu ideea de a-Èi pierde cea mai bunÄ prietenÄ.
Ochii lui Suki s-au aprins la gândul de a-i împinge împreunÄ pe Tasuki Èi Kyoko, mai ales dupÄ cum tocmai au dansat împreunÄ. Ea nu Èi-ar fi dorit sÄ fie prinsÄ Ã®n fapt totuÈi, pentru cÄ Kyoko putea fi înspÄimântÄtoare când era la nervi. O fatÄ ar fi trebuit sÄ se descurce pânÄ cu cele douÄ capete fierbinÈi pe care le întâlnea. Zâmbetul lui Suki s-a înmuiat în timp ce se gândea la prietenul ei, deÈi nu ar admite niciodatÄ un astfel de titlu.
Shinbe era la fel de nebun ca Èi oricare din cele douÄ Kyoko pe care le întâlnise, dacÄ nu chiar mai mult.
Ãntorcându-Èi gândurile în prezent, Suki se ridicÄ cu un zâmbet supÄrat. â Am de gând sÄ vorbesc DJ-ul sÄ-mi cânte melodia preferatÄ, mÄ Ã®ntorc imediat! Cu asta, i-a lÄsat pe cei doi singuri de capul lor. Ãn tainÄ, spera cÄ timpul petrecut împreunÄ ar aprinde o micÄ flacÄrÄ Ã®ntre cei doi.
Kyoko se uitÄ Ã®napoi la Tasuki, simÈindu-se uÈoarÄ Èi zâmbi vinovatÄ. â Mi-ar plÄcea un ceai... sau poate cafeaua ar fi chiar mai bunÄ. DeÈi uneori agitaÈia de la cafea este aproape la fel de rea. Ea zâmbi la propria-i glumÄ: â DacÄ nu vÄ deranjeazÄ sÄ o aduceÈi cât merg la toaletÄ. LuÄ mâna întinsÄ a lui Tasuki îl lÄsÄ sÄ o ajute.
Kyoko clipi rapid, pe mÄsurÄ ce lucrurile începurÄ sÄ arate puÈin cam confuze, apoi chicoti. â MÄ Ã®ntorc imediat! Ea explorÄ zidurile cÄutând direcÈia toaletei. VÄzând-o mai aproape de uÈa din faÈÄ, se ridicÄ, sperând cÄ nu arÄta atât de ameÈitÄ pe cât pÄrea. Poate cÄ dacÄ s-ar fi stropit cu niÈte apÄ rece pe faÈÄ Èi nu ar mai fi bÄut în seara asta, poate ar fi mai bine.
Trupul lui Kyou se încordÄ Ã®n timp ce privea fata îndreptându-se spre ultimul loc în care ar fi dorit ca ea sÄ meargÄ, intrarea... Èi inamicul. Ochii lui aurii bântuiÈi aveau o nuanÈÄ roz Èi cu o mârâialÄ agravantÄ, dispÄru de parcÄ nu ar fi fost niciodatÄ acolo.
Mintea plinÄ de uimire a lui Kyoko se întreba de ce au pus bÄile departe în faÈÄ lângÄ uÈÄ, în timp ce privea o gaÈcÄ de oameni care încÄ intrau în clubul de noapte. Unii dintre noii veniÈi pÄreau deja în modul petrecere, iar zgomotul din ringul de dans s-a amplificat.
Yohji, unul dintre bÄieÈii din campus, se împiedicÄ, fÄrÄ sÄ se uite unde mergea. Fratele lui îl convinsese deja sÄ meargÄ la câteva baruri de pe drum mai devreme Èi tocmai ieÈiserÄ din ultimul ca sÄ-l încerce Èi pe Ästa. Ãn timp ce se întoarse sÄ-i cheme pe fratele sÄu mai mic, Hitomi, se lovi de un corp moale Èi cald.
Ascultând un strigÄt feminin, Yohji se întinse instantaneu Èi o prinse cu ambele braÈe. Ochii luminându-se vÄzând faÈa celei pe care o Èinea, un zâmbet feroce i se întinse pe buze. â Kyoko?...
OdatÄ ce camera s-a hotÄrât sÄ se opreascÄ din rotaÈie Èi s-a îndreptat, Kyoko a ridicat ochii la tipul care o îmbrâncise, apoi jucÄ totul într-o loviturÄ. â Yohji... Salut! Kyoko se înroÈi când el o Èinu mai aproape Èi încercÄ instantaneu sÄ-Èi vadÄ de drum.
â Nu e bine. Nu e bineâ, s-a auzit undeva în capul ei... avertizarea era clarÄ.
Ea se lovi de Yohji de multe ori la ÈcoalÄ Èi, deÈi era un fustangiu, fiind extrem de arÄtos Èi unul dintre cei mai populari atleÈi, ea a încercat întotdeauna sÄ Ã®l evite. Era prea agresiv pentru gustul ei Èi a ales sÄ stea deoparte el Èi de grupul pe care-l frecventa.
â Sunt OK acum, Yohji, poÈi sÄ mÄ laÈi sÄ plec, a zâmbit ea, ascunzându-Èi îngrijorarea, încercând sÄ fie neutrÄ Èi sÄ nu înceapÄ o scenÄ.
Yohji nu Èi-a slÄbit strânsoarea Èi zâmbi tainic la neliniÈtea ei. â De ce te-aÈ lÄsa sÄ mergi acum când în sfârÈit te-am prins, Kyoko?
Ochii îi erau deja plini de pofte, iar chipul lui pÄrea de prÄdÄtor. I se scurserÄ ochii dupÄ ea de mult timp Èi ea niciodatÄ nu i-ar fi dat apÄ la moarÄ. Iar acum cÄ cei doi gardieni nu erau în preajmÄ sÄ-l opreascÄ, nu ar fi scÄpat aÈa uÈor.
Hyakuhei a privit cu interes scena petrecându-se câÈiva paÈi de el. Putea sÄ-l vadÄ perfect pe tip, dar nu zÄri decât spatele femeii. â Acea fata⦠Ochii îi luarÄ o strÄlucire stranie în timp ce o privea. Putea sÄ-i miroasÄ nervozitatea Èi puritatea atât de mult încât sÄ-i suprasolicite simÈurile.
Cât despre tipul care o Èinea, pofta lui era atât de groasÄ Ã®n aer, încât se putea vedea. Ochii lui Hyakuhei se micÈorau pe când nevoia de a-l ucide pe nemernic începu sÄ-i ardÄ Ã®n vene. El a pornit înainte dar se lovi scut de praful de curcubeu care-i opri avântul. StrÄlucirea liniÈtitoare se aÈezÄ Ã®n timp ce el se aplecÄ din nou pe perete, micindu-Èi încÄ o datÄ ochii cu bÄnuialÄ. Era protejatÄ de nemuritor?
Atinse ceea ce a rÄmas din acel scut Èi lÄsÄ sentimentul liniÈtitor sÄ-l copleÈeascÄ. Un efect aÈa de calmant nu-i va opri intenÈiile rele prea mult. â BÄieÈii Èi jocurile lor, rânji în timp ce ochii lui plini de noapte se întorceau la fatÄ.
Aura ei îl prinse complet nepregÄtit. Privirea îi dezmierda trupul minunat iar pielea ei strÄlucea ca roua pe o floare înaintea primei lumini a zorilor. Nevoia de a o atinge îi copleÈi simÈurile, Èi fÄcu un alt pas în necunoscut spre ea... de aceastÄ datÄ ignorând scutul enervant al strÄlucirii protectoare.
Chiar când urma sÄ ia fata în propriile braÈe, un alt val de posesivitate îl lovi ca un Èoc real. Aura familiarÄ Ã®i mângâia simÈurile, aÈa cum nu simÈise de zeci de ani. Privind ultima datÄ spre fata pe care o revendica mental, ochii lui întunecaÈi se umezirÄ uÈor în timp ce luase decizia. O va avea... în curând.
Un zâmbet îi înclinÄ buzele viclene la gândul noii aure, în timp ce se retrÄgea în întuneric. â Deci sfidÄtorul Kyou, a hotÄrât sÄ intre în joc... sÄ vedem ce intenÈii are cu adevÄrat.
******
Toya a pÄtruns în apartamentul pe care-l împÄrÈea cu Shinbe, dar când nu Èi-a vÄzut prietenul, a început sÄ strige deodatÄ. â Shinbe, unde naiba eÈti? Furia lui era mare Èi, din motive întemeiate, avea un sentiment foarte rÄu cu privire la siguranÈa lui Kyoko, mai ales dupÄ ce Kotaro la informat despre celelalte fete dispÄrute... atât de multe.
Deja nervii lui erau întinÈi Èi dacÄ nu o va avea în faÈÄ pe Kyoko cât mai repede, era pornit sÄ spargÄ ceva. Apoi, din nou, DacÄ ar fi vÄzut-o, ea sÄ se considere norocoasÄ dacÄ o va mai pierde din ochi din nou... vreodatÄ. DacÄ ar fi fost dupÄ el, ar fi Èinut-o în cÄtuÈe permanent doar pentru el.
Shinbe ieÈi din baie aranjându-Èi cÄmaÈa albastrÄ ca gheaÈa arÄtând ca Èi cum ar merge în oraÈ. â Sunt aici, unde arde? S-a aÈezat pe canapea Èi a început sÄ-Èi punÄ pantofii ca Èi cum n-ar fi avut nicio grijÄ pe lumea asta.
Kotaro stÄtea în spatele lui Toya aÈteptând sÄ vadÄ dacÄ Shinbe avea idee despre unde ar fi Kyoko. LÄsându-se pe tejgheaua de la bucÄtÄrie, se uitÄ cum Toya se ridicÄ peste Shinbe.
DacÄ Toya Èi-a adus aminte de ceea ce fÄcuse Shinbe pentru el în trecut, i-ar fi arÄtat probabil mai mul respect. Kotaro îÈi înclinÄ capul într-un unghi amuzant, regândindu-se. â Nu ar putea, se corectÄ el. Vederea temperamentul crescând al bÄiatului ar fi fost amuzantÄ dacÄ nu lipsea Kyoko.
â Am pierdut-o pe Kyoko Èi acum n-o gÄsesc nici pe Suki! Toya se contorsionÄ vÄzând cÄ Shinbe nici nu se uitÄ la el.
Zâmbetul superior al lui Shinbe distruse cu siguranÈÄ ultimul nerv al lui Toya. DacÄ Shinbe nu ar fi avut creierul deja jumÄtate mort de la loviturile în cap date de Suki, Toya ar fi fÄcut ravagii. Dar acum îÈi dori prietenul conÈtient Èi în stare sÄ rÄspundÄ.
Shinbe Èi-a terminat legÄturile, Ètiind cÄ Suki avea sÄ-l urascÄ pentru asta, dar nu-i pÄsa. El s-ar fi împÄcat cu ea. Mereu se distrau când se sÄrutau dupÄ o luptÄ... ochii îi strÄluceau la aceste gânduri plÄcute. SÄrutul ar fi distractiv...
Auzind o mormÄialÄ periculoasÄ, Shinbe Èi-a îndreptat atenÈia spre prietenul sÄu, cu ridicând calm din sprânceanÄ. â Ce-i?
â La naiba, Shinbe! Nu mÄ joc! Unde naiba sunt Suki Èi Kyoko? Toya rÄbufni, cu ochii lui de aur în stare sÄ-Èi strÄpungÄ prietenul ca un cuÈit. DacÄ Shinbe nu-i rÄspundea în curând, Ètia cÄ va exploda.
Shinbe se încruntÄ confuz când îl observÄ pe Kotaro sprijinit de bar. Toya Èi gardianul nici mÄcar nu se agreau, nu mai zic sÄ stea împreunÄ. Pieptul lui se strânsese. â Nu Ètiu sigur, dar Suki m-a lÄsat baltÄ Ã®n seara asta spunând cÄ iese cu prieten, dar nu a zis cine.
Când Toya începu sÄ jure din nou, Shinbe se ridicÄ. â AÈteaptÄ, nu am terminat, deci Èine-Èi pantalonii. Ãn timp ce eram la apartamentul ei mai devreme, am vÄzut un fluturaÈ pe tejghea de la clubul Miezul NopÈii Èi ziua de astÄzi era încercuitÄ de ea. El zâmbi Èmecher. â MÄ pregÄteam sÄ merg acolo sÄ vÄd dacÄ o gÄsesc.
Kotaro a oftat, în timp ce Toya a început sÄ batÄ câmpii despre fetele proaste. Ca sÄ nu-Èi piardÄ timpul se întoarse spre uÈÄ. AruncÄ peste umÄr un â Mersi, Shinbe în timp ce plecÄ acum mai îngrijorat ca niciodatÄ. Spera doar cÄ Kamui a fost cu ea... protejând-o cumva.
Shinbe îÈi înclinÄ capul spre lateral, privind peste umÄrul lui Toya pe când Kotaro plecÄ, apoi se îndreptÄ Èi se încruntÄ la Toya. â Ce se întâmplÄ Èi de ce a venit Kotaro aici? Ãngrijorarea a strÄlucit în ochii lui ametist. Ãntotdeauna îl plÄcu pe Kotaro, dar nu putea sÄ-i mÄrturiseascÄ asta lui Toya fÄrÄ a fi considerat un trÄdÄtor.
Toya Èi-a luat cheile de pe bar, Èi a rÄspuns. â ÃÈi spun pe drum.
Se întoarse Èi începu sÄ meargÄ la uÈÄ, fÄrÄ sÄ-Èi facÄ griji cÄ Shinbe se afla în spatele lui. Ura sÄ fie fÄrÄ Kyoko. Ãl fÄcea mereu sÄ se simtÄ ca Èi cum ar gravita buimac în jurul ei. Era timpul sÄ o gÄseascÄ Èi sÄ o punÄ Ã®napoi în locul ei... lângÄ el.
Capitolul 5
Kyoko nu-i plÄcea modul în care Yohji o Èinea roÈie la faÈÄ lângÄ el iar acesta o simÈea gata sÄ plezneascÄ. Ãmpingându-se cât de tare putea, cu palmele apÄsate pe pieptul lui, ochii îi aruncau scântei înfuriate, încercând din nou sÄ-l facÄ sÄ o lase sÄ plece.
â Uite, lasÄ-mÄ sÄ merg chiar acum, Yohji! Sunt aici cu cineva. Ochii ei s-au lÄrgit atunci când el îi arÄtÄ doar o privire ameÈitoare Èi o trase înapoi în poziÈia ei anterioarÄ. â La naiba. FumegÄ Kyoko cÄlcând tare cu piciorul, încercând sÄ-l loveascÄ pe Yohji.
Ãn spatele camerei, Tasuki adusese un ceai obiÈnuit Èi îl puse pe masÄ. Privind spre uÈÄ pentru a vedea unde e Kyoko, ochii lui s-au întunecat, observând cÄ Yohji o hÄrÈuia. Cei care-l cunoÈteau credeau ca Tasuki este genul de american dulce, bÄiat de nÄdejde Èi cel mai popular la ÈcoalÄ... dar el a avut tot timpul un temperament ascuns.
Yohji era pe punctul de a fi martor la dezlÄnÈuirea lui, dacÄ nu-Èi lua mâinile de pe Kyoko.
Mânia lui Tasuki se afiÈÄ pe faÈa lui, traversând camera pentru a o salva pe dulcea Kyoko. Ètia din auzite, cÄ Yohji Èi fratele lui erau agresivi cu fetele Èi cÄ erau chiar acuzaÈi de viol chiar de mai multe ori.
Ãn timp ce se apropia de ei, îl vÄzu pe fratele lui Yohji, Hitomi lângÄ el, dar asta nu l-a oprit. Cei doi tipi erau nocivi Èi el Ètia asta. Ochii lui Tasuki au luat o nuanÈÄ aprinsÄ de ametist în timp ce avansÄ. Adrenalina lui era la cote înalte Èi îÈi scrâÈni dinÈii, vÄzând-o pe Kyoko luptând sÄ se elibereze.
Sprânceana lui Kyoko a început sÄ tremure, pe când mâna lui Yohji o pipÄi la spate Èi o strânse ferm, fÄcând-o sÄ se arunce spre el. Putea sÄ-i simtÄ pofta în timp ce se rânjea la ea.
â Asta e. Ea îÈi ridicÄ mâna atât de repede încât Yohji nu o vÄzuse aterizând, pânÄ când nu-i auzi pocnitura cu ecou în ureche.
Fratele lui Yohji, Hitomi, a auzit sunetul Èi s-a întors sÄ se uite la obrazul roÈu al fratelui sÄu. El a rânjit cu bunÄ ÈtiinÈÄ, dar apoi, uitându-se pe deasupra lui, îl observÄ pe bÄiatul numit Tasuki îndreptându-se direct spre fratele sÄu, cu o privire lividÄ pe faÈÄ.
Ètiind cÄ fratele sÄu ar putea avea grijÄ el însuÈi de fata reticentÄ, Hitomi trecu în jurul lor Èi ieÈi direct în calea lui Tasuki. â Unde credeai cÄ mergi bÄieÈelule?
Tasuki privi peste Hitomi, ochii lui lovindu-se de ai lui Yohji. Putea vedea mâna lui Yohji mângâind-o pe Kyoko... fÄrÄ sÄ se gândeascÄ, Èi-a aruncat toatÄ greutatea în pumnul care se opri direct în stomacul lui Hitomi. Spre uimirea lui, celÄlalt bÄiat abia de se miÈcÄ.
Fiind mult mai mare decât sundenÈelul, cu o loviturÄ, Hitomi l-a întins pe Tasuki pe peretele îndepÄrtat al holului. Se scuturÄ, imaginându-Èi cÄ bÄiatul nu va reveni Èi se întoarse sÄ se uite la fratele cu noua lui jucÄrie.
Vederea luptei fetei pentru eliberare aduse un zâmbet pe buzele lui Hyakuhei. â Deci, fetei Ästeia nu-i voi face faÈÄ atât de uÈor. Ãmi va face plÄcere sÄ o frâng. Privind pe tânÄrul care venise sÄ-i apere onoarea, Hyakuhei a decis cine va fi cel mai nou recrut.
Ãl prinse rapid pe bÄiatul numit mai devreme Tasuki Èi îl trânti de perete.
SimÈurile lui i-au spus cÄ bÄiatul era încÄ pur... virgin... ce ciudat. Ascunzându-se rapid în întuneric pentru a-i împiedica pe ceilalÈi sÄ-i vadÄ, Hyakuhei îl mÄsurÄ din ochi. Ãl urmÄrise interacÈionând cu aceastÄ fatÄ Èi cu alÈi câÈiva. Ar fi o alegere bunÄ.
â Bine ai venit în întuneric, fiule... Èopti când îÈi afundÄ colÈii în vena lui Tasuki. Ochii lui Hyakuhei s-au lÄrgit la aroma sângelui bÄiatului. Putere ascunsa? Cu gust de ametist. Strânse bÄiatul mai tare dorind mai mult.
Tasuki luase lovitura în faÈÄ cu înverÈunare, deoarece adrenalinÄ multÄ Ã®i pompa prin vene. Era pornit sÄ se întoarcÄ, dar în acest timp niÈte braÈe îl înconjurau din spate, vÄzu negru în faÈa ochilor Èi se simÈi paralizat de o teamÄ bruscÄ. O voce moale, aproape seducÄtoare, îi urÄ bun venit în întuneric.
El gâfâi, în timp ce simÈea niÈte dinÈi ascuÈiÈi înfigându-se în carnea gâtului. Pe când viaÈa i se scurgea, ultimele sale gânduri erau legate de Kyoko Èi cât de mult voia sÄ ajungÄ la ea. El îÈi întinse mâna într-o ultimÄ Ã®ncercare dar apÄru uitarea, luându-i ultima suflare.
*****
Mâna lui Kyoko încÄ ardea de la impactul cu obrazul lui Yohji. Ãi venea sÄ intre în pÄmânt de ruÈine acum cÄ simÈea multe priviri aÈintite cÄtre ea. Sunetul de împuÈcÄturÄ a palmei date a agravat situaÈia.
â La naiba. Asta a fost tot ce încercase sÄ evite, dar nu, Yohji trebuia sÄ fie aÈa de mÄgar. El încÄ nu-Èi îndepÄrtase mâna de pe ea. Se uitÄ Ã®ncet înapoi la el. ÃÈi dÄdu seama dupÄ privirea furioasÄ, cÄ nu intenÈiona sÄ o lase sÄ plece.
Ea întoarse o privire aprinsÄ, aÈteptând sÄ vadÄ dacÄ va lovi înapoi sau o va lÄsa sÄ plece. DacÄ ar fi fost genul care pariazÄ... ar fi pariat pe prima opÈiune.
Kyou simÈea cÄ fiorul Ästa de fatÄ nu se potrivea cu pofta venitÄ de la tipul ce o Èinea atât de strâns. El îl fÄcu fÄrâme în minte pe desfrânatul Ästa pentru cÄ a îndrÄznit sÄ se atingÄ de cea care trebuia sÄ fie în posesia lui. Brusc, nu mai avea nici o importanÈÄ pentru el dacÄ Hyakuhei îl va detecta sau nu, aÈa cÄ s-a hotÄrât. Chiar când Kyou sa urnit sÄ iasÄ din umbre, intenÈionând sÄ o îndepÄrteze de hÄrÈuitor, a auzit o mârâialÄ profundÄ.
Uluit pe moment, Kyou Ètia cÄ un astfel de mormÄit putea veni numai de la un lican. Ochii sÄi aurii urmÄrirÄ sunetul pânÄ la sursÄ, sunet ce continua sÄ vibreze dinspre intrare la numai câÈiva paÈi de fatÄ. Furia lupului a inundat holul aglomerat.
Ochii lui Kyou se micÈorau la aceastÄ scenÄ, întrebându-se dacÄ ar putea avea încredere într-o astfel de forÈÄ fÄrÄ vârstÄ aflatÄ la micÄ distanÈÄ de fatÄ. Nu mai vÄzuse un lican de când a fost transformat Èi atunci fuse doar de la distanÈÄ. ÃÈi aduse aminte când i-a spus lui Toya cÄ vampirii Èi vârcolacii nu se sufereau unii pe alÈii. Toya îl întrebase de ce iar el nu-i rÄspunse pentru cÄ el repeta doar cuvintele lui Hyakuhei Èi nu Ètia motivul real.
Kotaro a aruncat doar o privire asupra lui Yohji, care îi Èopti â Femeia lui Èi-Èi pierdu cumpÄtul. Ãntr-o clipitÄ, Yohji a fost izbit de zid, cu mâna lui Kotaro în jurul gâtului, ridicându-l zeci de centimetri în aer. Se ocupase mai înainte de fraÈii nesimÈiÈi Èi unde era unul... urma Èi celÄlalt.
SimÈurile lui erau în alertÄ, mirosind duhoarea lui Hitomi Èi Ètiu cÄ se apropie din spate. Cu o loviturÄ bine plasatÄ, Kotaro la proiectat pe Hitomi prin aer, ca sÄ aterizeze grÄmadÄ pe podea pe hol. Oamenii s-au împrÄÈtiat Èi holul s-a eliberat repede.
Kyoko stÄtea acolo unde ajunsese pe podea cu ochii mari... aproape cÄ pierduse faza, deoarece se întâmplase atât de repede. Privirea ei patrula de la mogâldeaÈa înfricoÈatÄ a lui Hitomi pânÄ la forma furioasÄ a lui Kotaro, ce-l Èinea de gât pe Yohji care se învineÈea încet.
Ètiind cÄ a trebuit sÄ-l opreascÄ pe Kotaro înainte sÄ rÄneascÄ pe cineva, Kyoko gâfâi Èi începu sÄ se ridice. ApÄsându-Èi mâinile pe podea, se împiedicÄ pânÄ Ã®n spatele lui Kotaro, punându-i o mânÄ pe umÄr, încercând sÄ-l liniÈteascÄ.
â Mersi, Kotaro, dar acum sunt în regulÄ, lÄsÄ-l pe Yohji sÄ plece. OK? Vocea ei era moale, dar panica se amplificÄ pe mÄsurÄ ce degetele lui Kotaro se strângeau în jurul gâtului lui Yohji. Kotaro Èi-a întors faÈa spre Kyoko care tresÄri înspÄimântatÄ la vederea culorii roÈii din jurul ochilor lui albaÈtri.
â Am vÄzut unde-i era mâna, Kyoko, Èi cred cÄ e timpul sÄ aruncÄm gunoiul! MormÄi Kotaro în timp ce se întoarse spre Yohji Èi ascultÄ cu fascinaÈie morbidÄ sunetele guturale produse de bÄiat care se transformÄ Ã®ntr-o nuanÈÄ Ã®nfricoÈÄtoare de albastru.
Mânia lui Kotaro era mulÈumitÄ de culoarea asta întunecatÄ, oferindu-i suficient control pentru a realiza cÄ Kyoko îl urmÄrea ÈocatÄ. Nevoind sÄ-i potoleascÄ frica, el îl apucÄ pe Yohji de gulerul cÄmÄÈii Èi se îndreptÄ cu el spre uÈÄ pentru a-l învÄÈa pe ticÄlos niÈte bune maniere. Nu trebuia ca ea sÄ vadÄ restul.
Kyoko clipi când uÈa se izbi dupÄ Kotaro. StupefiatÄ, ea era încÄ Ã®ntr-o ameÈealÄ ÈocatÄ. Ia te uitÄ, Kotaro putea fi cu adevÄrat înfricoÈÄtor la nervi. Pe moment, chiar i-a pÄrut rÄu de Yohji.
Privind peste umÄr, îl vÄzu pe fratele lui Yohji, Hitomi, încÄ zÄcând pe podea unde îl lÄsase Kotaro. Cel puÈin acum, nu o deranjÄ cÄ Kotaro era aÈa de protector. Ea s-a cutremurat Èi a încercat sÄ nu se gândeascÄ la ce s-ar fi întâmplat dacÄ Kotaro nu ar fi apÄrut atunci.
Kyou se uita cum îÈi roase buza ei de jos, neÈtiind ce sÄ facÄ. Ãn timp ce privirea ei se întoarse spre uÈÄ, se îngândurÄ. Deci are protecÈia licanului. Se întreba ce alte mistere înconjurau fata. Ästa nu era un lup normal, putea sÄ-l simtÄ pe cel pe care ea îl numi Kotaro, era la fel de bÄtrân ca el însuÈi.
Kyoko se apropie de uÈile din sticlÄ, privindu-se la parcarea întunecatÄ, întrebându-se unde a plecat Kotaro. Cu mâna pe mâner, ea vru sÄ deschidÄ uÈa, dar un bÄiat pÄÈi în faÈa ei, blocându-i drumul. A stat nemiÈcatÄ pentru o clipÄ, în timp ce bÄiatul o fixÄ cu privirea. Era cea mai ciudatÄ senzaÈie pe care o experimentase vreodatÄ.
BÄiatul avea pÄrul alb Èi culoarea pielii aproape la fel de albÄ. Dar asta nu era cea mai rea parte. Ochii lui erau atât de negri, încât pÄreau sÄ afunde la nesfârÈit, dându-i lui Kyoko sentimentul de cÄdere. BÄiatul zâmbi încet, fÄrÄ sÄ-Èi arate colÈii inumani pe care, pentru o clipÄ, Kyoko credea cÄ i-a vÄzut.
O mânÄ a ieÈit de nicÄieri Èi a prins umÄrul lui Kyoko, fÄcând-o sÄ Èipe înfricoÈatÄ, în timp ce se întoarse sÄ vadÄ cui îi aparÈinea mâna.
*****
Kyou a ieÈit din întuneric când l-a vÄzut pe minionul de Hyakuhei de cealaltÄ parte a sticlei. Ãl cunoÈtea pe bÄiatul înÈelÄtor. TânÄrul cel mai nevinovat a fost adesea cel mai fatal.
Alunecând în spatele lui Kyoko, ochii lui au sângerat Èi colÈii s-au alungit sugerându-i bÄiatului fantomÄ cÄ nu va muÈca aceastÄ fatÄ, fÄrÄ a-Èi pierde propria viaÈÄ nemuritoare.
Mâna lui Kyoko se liniÈti pe uÈÄ nesigurÄ dacÄ dorea sÄ o deschidÄ. Ceva despre tânÄrul bÄiat o îngrozise cu adevÄrat. Chiar când începu sÄ facÄ un pas înapoi, o mânÄ grea a ieÈit de nicÄieri Èi o prinse de umÄr. Un ÈipÄt înfricoÈat îi izbucni din gât Èi se întoarse sÄ vadÄ cine era.
Kyoko uita sÄ respire privind în sus la ochii de aur zdrobitor. PÄrul alb lung îi încadra faÈa Èi umerii. Era cu câÈiva ani mai în vârstÄ Èi pÄrul nu îi era închis la culoare sub ÈuviÈele argintii, dar aproape cÄ pÄrea...
Toya?... Kyoko Èopti ezitant, Ètiind cÄ se înÈealÄ, dar mai important... de ce se învârtea camera?
De îndatÄ ce ochii lor se întâlnirÄ, Kyou se simÈi atrasÄ Ã®n ei. Se uita la el ca Èi cum l-ar fi cunoscut-o. Dar asta nu era aÈa de jenant ca atunci când a Èoptit numele fratelui sÄu mort. BraÈele i-au alunecat în jurul ei, vÄzând-o ameÈitÄ de lichidul contaminat pe care îl consumase mai devreme.
Ãn timp ce mâinile îi alunecau pe pielea goalÄ, unde cÄmaÈa era prea scurtÄ ca sÄ o acopere, simÈi o fierbere în sângele lui vampir, Èoptindu-i sÄ o pÄstreze.
Vederea lui Kyoko a decis cÄ nu era destul de bunÄ pentru asta în momentul de faÈÄ. PÄrea sÄ-i sfideze voinÈa, iar omul începu sÄ se estompeze în timp ce se uitÄ curios la el. Chiar dacÄ nu putea sÄ vadÄ bine, putea simÈi încÄ corpul care o Èinea.
Ajungând cu degetele sÄ-Èi atingÄ obrazul, ea întrebÄ. â Tu nu eÈti Toya... Cine eÈti? Ãnainte de a putea obÈine un rÄspuns, Buddha sau oricare alt zeu îi fÄcea trucuri, aprinse luminile pe când ea a intrat în stare de inconÈtienÈÄ.
Kyou a strâns-o tare la el, în timp ce corpul ei i-a cÄzut moale în braÈe. Ea a leÈinat, dar cel puÈin nu în braÈele unui duÈman. Capul îi cÄzu pe spate, expunând coloana finÄ a gâtului, iar Kyou îÈi blocÄ instinctele. Se întreba în tÄcere dacÄ ea nu era totuÈi în braÈele duÈmanului. ColÈii lui au început sÄ se lungeascÄ Èi senzaÈia a trecut în... asta era prea curatÄ pentru astfel de lucruri întunecate.
Apoi simÈi furia aprinzându-se la fatÄ naivÄ. DacÄ nu ar fi fost aici sÄ o protejeze, ce s-ar fi întâmplat cu ea? Èi-a uitat propriile dorinÈe cu doar câteva momente înainte. DacÄ lupul ar fi fost un protector adecvat, nu ar fi pÄrÄsit-o. Se uitÄ Ã®n jur Èi îÈi dÄdu seama cÄ Èi prietenii cu care fusese mai devreme o abandonaserÄ.
Folosindu-Èi simÈurile, Kyou putea încÄ sÄ-Èi simtÄ propriul rival, Hyakuhei, în cadrul clÄdirii. SimÈind rÄul care venea deasupra lui, Ètia cÄ Hyakuhei era undeva deasupra în camerele de la etajul al doilea.
*****
Shinbe a sÄrit din maÈinÄ Ã®nainte sÄ se opreascÄ. Un lucru l-a împins înainte direct spre intrarea principalÄ a clubului în fugÄ. Nu putea sÄ-Èi alunge din cap gândul cÄ Suki Èi Kyoko o sÄ ajungÄ unele dintre fetele dispÄrute Èi asta îl teroriza.
Toya îl puse la curent cu privire la ceea ce îi spusese Kotaro Èi odatÄ ce-Èi va fi pus mâinile din nou pe Suki, avea sÄ le ÈinÄ foarte bine acolo. Unde anume pe corpul ei nu ar fi putut spune, dar trebuia sÄ o gÄseascÄ mai întâi.
Shinbe sa oprit brusc pe traiectoria lui când a ÈâÈnit prin uÈile din faÈÄ ale clubului Miezul NopÈii
Chiar acolo, în mijlocul holului, era un bÄrbat care o Èinea pe Kyoko Èi ea nu arÄta prea bine. Era nemiÈcatÄ Èi foarte palidÄ. De altfel, nici omul nu arÄta chiar atât de normal. Palid nu ar fi fost o subestimare pentru el... ceea ce l-a fÄcut pe Shinbe sÄ se opreascÄ nervos când Èi-a dat seama cÄ omul îi amintea de cel mai bun prieten al sÄu.
PÄrul argintiu Èi ochii aurii... PÄrul lui Toya era negru ca noaptea, dar conÈinea aceleaÈi dungi argintii ca ale omului din faÈa lui. Acestea erau caracteristici foarte neobiÈnuite Èi Ètia doar de Toya cÄ ar avea o astfel de combinaÈie neobiÈnuitÄ.
Observând bÄrbatul cÄ se miÈca sÄ plece cu ea, Shinbe îÈi alungÄ senzaÈia de neliniÈte. Toya l-ar ucide dacÄ nu va opri rÄpirea lui Kyoko.
â Ce dracu faci cu Kyoko? Ochii de ametist s-au luminat în timp ce Shinbe strigÄ, simÈindu-Èi picioarele miÈcându-se fÄrÄ sÄ se gândeascÄ. Poate cÄ nu este prietena lui, dar îi era foarte dragÄ el... mai dragÄ decât ar recunoaÈte el Èi, în plus, era cea mai bunÄ prietenÄ a lui Suki. tipul Ästa n-avea cum sÄ plece cu Kyoko în ghearele lui.
Kyou Èi-a alunecat braÈul sub genunchii lui Kyoko Èi a ridicat-o fÄrÄ efort. A legÄnat-o ca pe un copil, Èi i-a pus capul pe umÄrul lui, cu grijÄ sÄ nu o deranjeze. Ãn momentul în care capul îi atinse umÄrul, ea se încolÄci în braÈele lui, suspinând încet.
Putea sÄ simtÄ Ã®ncrederea Èi mulÈumirea ce se eliberÄ din aura ei, în timp ce i se aÈezase în braÈe. Acest copil-femeie îl tulbura foarte mult Èi cu cât se uita mai mult la somnul ei, cu atât mai mult dorea sÄ o ascundÄ de toatÄ lumea. DacÄ ar fi putut cu adevÄrat... iar tentaÈia a fost mare într-adevÄr. Nu a transformat niciodatÄ pe cineva în ceea ce era el... dar dacÄ ar fi vrut... ar fi putut.
ProtecÈia lui faÈÄ de fatÄ, precum Èi nevoia posesivÄ de a o Èine îl surprinse Èi Kyou mârâi încet la acÈiunile sale. Cum putea aceastÄ fatÄ sÄ-l afecteze în aÈa hal? Smulgându-Èi privirea de la faÈa ei angelicÄ, se uitÄ Ã®n sus cum un tânÄr strigÄ la el. ParcÄ-i tot ieÈeau în cale alÈi bÄrbaÈi care o doreau.
Ochii aurii ÈintirÄ alÈii de ametist Èi el simÈi o familiaritate ciudatÄ. â Nu tu hotÄrÄÈti vrÄjitorule, avertizÄ Kyou pe un ton jos dar mortal.
Ãn acel moment Ètia cÄ Hyakuhei însuÈi nu ar fi putut sÄ o ia de la el, ea era a lui. BraÈele i se strângeau în jurul ei, fÄrÄ sÄ-i placÄ dragostea pe care o simÈea crescând pentru fatÄ dar radiind din aura puternicÄ a celuilalt om.
RÄpindu-se dintre gândurile rÄtÄcitoare, Kyou a mormÄit din nou încet. Nu ar fi lÄsat fata sÄ ajungÄ la el, dar... nu era gata sÄ renunÈe încÄ la ea. Avea prea multe întrebÄri Èi ea i-ar fi rÄspuns, indiferent dacÄ Ã®i plÄcea sau nu.
Sigur cÄ era stÄpân pe el însuÈi din nou, Kyou a hotÄrât cÄ e timpul sÄ plece.
Shinbe se îndrepta spre Kyoko când bÄrbatul s-a miÈcat. S-a miÈcat? Poate cÄ nu a fost cuvântul potrivit. A pâlpâit Èi a dispÄrut, apoi a reapÄrut de nicÄieri chiar în faÈa lui era mai potrivit.
â Ce nai⦠Shinbe derapÄ, se opri Èi privi faÈa asta care avea scris moarte peste tot.
Ochii i se lÄrgiserÄ de la Èoc, Èi simÈi ca Èi cum inima i s-ar fi oprit. AÈa de aproape de el... putu sÄ vadÄ clar cum bÄrbatul avea o piele albÄ de porÈelan Èi arÄta prea mult ca Toya ca sÄ fie o glumÄ. Clipind, putu sÄ jure cÄ a vÄzut colÈi ieÈind din gura bÄrbatului Èi cÄ Ã®n jurul lor zvâcnea un avertisment.
Shinbe stÄtea plantat, în timp ce omul îÈi întinse un deget Èi-l împinse în piept. UrmÄtorul lucru pe care la simÈit Shinbe era cÄ se cÄzut pe fundul lui, în mijlocul pardoselii. Clipi din nou, rÄmase confuz, în timp ce bÄrbatul cu pÄrul argintiu îmbrÄcat în negru pur Èi simplu pÄÈi peste el, Èi apoi dispÄru brusc.
Suki a ajuns în hol la timp sÄ vadÄ cum Shinbe nu a lovit podeaua prea uÈor iar un bÄrbat înalt, cu pÄrul de argint, dispÄru cu Kyoko. A clipi o datÄ Èi erau dispÄruÈi... aici o clipÄ, apoi dispÄruÈi în cealaltÄ clipÄ.
Shinbe, ce pÄrea din zona crepuscularÄ, se rÄmase o clipÄ Ã®n plus, clipind confuz. â Cum dracuâ?
Alergând la Shinbe, mâinile lui Suki se împreunarÄ, încercând sÄ-l ajute sÄ se ridice. â Cine a fost Äla care a dispÄrut cu Kyoko? Se uitÄ la Shinbe îngrijorat, în timp ce amândoi s-au întors Èi s-au grÄbit pe uÈÄ afarÄ pentru a-i gÄsi. â Chiar a dispÄrut aÈa?
Au ieÈit din clÄdire Èi au cÄutat frenetic dar nu au gÄsit nicÄieri nici o urmÄ a omului sau a lui Kyoko.
Ãntorcându-se spre Shinbe, ochii lui Suki pâlpâiau. SimÈea cÄ era pe punctul de a da în lacrimi. â Unde au plecat? Omul acela a rÄpit-o pe Kyoko! Ea tremura de fricÄ. Ceea ce începuse ca o noapte de distracÈie între fete se transformase într-un coÈmar.
â CalmeazÄ-te, Suki. O gÄsim noi. E Èi Toya aici. Shinbe îÈi cÄuta neliniÈtit prietenul. â Am crezut cÄ e chiar în spatele meu!
Ãngrijorarea s-a transformat rapid în mânie, acum cÄ o Ètia pe Suki în siguranÈÄ alÄturi de el. O umbra de milÄ Ã®i strÄbÄtu ochii bântuiÈi, gândindu-se la trecut. â Èi la ce naiba te-ai gândit? Ceva s-ar fi putut întâmpla cu tine Èi puteam sÄ nici sÄ nu Ètiu unde erai! O apucÄ el aspru de braÈe, pe când ochii lui de ametist s-au întunecat posesiv.
Buzele lui Suki se subÈiarÄ de mânia lui. Care era problema lui? Nu era ca Èi cum nu a ieÈit niciodatÄ cu prietenii ei. Privirea ei o fixÄ pe a lui, pe mÄsurÄ ce propria ei furie începu sÄ creascÄ. â Ce vrei sÄ smmm? Cuvintele ei fost blocate de buzele lui care s-au prÄbuÈit pe faÈa ei, într-un sÄrut de infarct.
Shinbe fusese atât de îngrijorat de ea încât nu-Èi putu opri sentimentele care se precipitaserÄ. Voia sÄ se asigure cÄ ea va simÈi orice emoÈie care-i curge prin vene chiar atunci Èi acolo. El o îmbrÄÈiÈÄ strâns, jurându-Èi cÄ nu o va mai pierde niciodatÄ din ochi.
Suki murmurÄ Ã®ncet la tÄria sÄrutului lui Shinbe. Era ca Èi cum Èi-ar fi îngropat orice sentiment brut în sufletul sÄu. Aproape putea sÄ le simtÄ cu degetele în timp ce îi prinse umerii în mâini. Ètiind dacÄ se va desprinde, nu va putea sÄ stea în picioare, vÄzându-Èi picioarele transformate în piftie, ea se agÄÈase disperatÄ de el.
Mintea i se goli pentru o clipÄ Èi uita cÄ era supÄratÄ pe el sau cÄ Kyoko tocmai dispÄruse. Tot ce putea simÈi era Shinbe Èi o dragoste care, fÄrÄ Ã®ndoialÄ, ar fi depÄÈit-o.
Cu blândeÈe, Èi-a relaxat strânsoarea, sfârÈind sÄrutul cu o frecare a nasului de al ei. Ochii ei erau plini de uÈurare, dar erau încÄ Ã®ntunecaÈi de dorinÈÄ. ClÄtinând uÈor capul, încercÄ sÄ se concentreze asupra situaÈiei prezente Èi, cel puÈin acum, mintea lui destrÄbÄlatÄ nu o luÄ razna la simÈul corpului moale al lui Suki în braÈele lui... la urma urmei, ea a fost acolo mai multe vieÈi.
â S-au întâmplat câteva lucruri Èi ar trebui sÄ Èti Èi tu. Nu a fost sigur ca tu Èi Kyoko sÄ ieÈiÈi singure în seara asta. ÃÈi voi explica în timp ce-l cÄutÄm Toya. Cred cÄ Kotaro e Èi el aici pe undeva. Shinbe încolÄci un braÈ protector în jurul ei în timp ce se îndreptau spre parcare pentru a-l gÄsi pe Toya.
Suki a fost prea uimitÄ pentru o clipÄ ca sÄ facÄ ceva, dar a dat din cap.
*****
Toya traversÄ parcarea Èi-l blestemÄ pe Shinbe pentru cÄ ajunse înaintea lui. A trebuit sÄ iasÄ din maÈinÄ pe partea pasagerului dupÄ ce Èi-a dat seama cÄ nu putea sÄ iasÄ pe partea lui. Ãn graba lui de a ajunge la Kyoko, parcase prea aproape de un zid de cÄrÄmidÄ. Din nefericire, Èi-a dat seama de asta când a încercat sÄ deschidÄ portiera Èi a lovit-o de perete fÄcând o ciobiturÄ pe âiubitaâ lui.
Asta nu a fost totuÈi ceea ce la încetinit. Când a luat-o de-a lungul parcÄrii într-o vitezÄ violentÄ, i-a ieÈit în cale un bÄiat scund ieÈise de nicÄieri Èi se ciocni de el. Impactul a fost atât de brusc, încât l-a mÄturat din picioare. Când s-a îndreptat suficient pentru a se ridica în picioare, i-a oferit imediat bÄiatului o mânÄ de ajutor sÄ se ridice.
â Hei, puÈtiu... eÈti în regulÄ? Toya îÈi smulse mâna înapoi, când bÄiatul ÈuierÄ la el Èi o rupse în direcÈia opusÄ, ca Èi cum l-ar fi urmÄrit Satana în persoanÄ.
Toya scutura senzaÈia înfiorÄtoare pe care i-o lÄsase bÄiatul, în timp ce privi în sus la clubul de noapte cu douÄ etaje. Sentimentul ciudat se înzeci observând umbra unui om care purta pe cineva prin in din ferestrele de la etaj de sus. Au fost atât de multe lucruri în neregulÄ la acea micÄ situaÈie.
Ochii îi strÄluceau argintii... simÈurile lui Ètiau lucruri pe care el încÄ nu le înÈelegea. Totul îi lÄsÄ sentimentul cÄ cineva tocmai i-a cÄlcat pe mormânt.
Când s-a apropiat de club, Toya a mârâit când a înÈeles cÄ erau douÄ intrÄri. Una pÄrea sÄ fie intrarea principalÄ, dar cealaltÄ era la fel de aglomeratÄ. HotÄrât sÄ intre prin cea principalÄ, Èi-a fÄcut drum prin mulÈime.
â Ar fi bine sÄ fie bine... Când o voi gÄsi, o voi lega tot timpul de mine de vrea ori de nu vrea... PicÄÈele de argint începurÄ sÄ se aprindÄ Ã®n aurul ochilor lui în timp ce îl cÄuta pe Kyoko.
*****
Kyou îÈi continuÄ drumul pe alee în spatele clubului, strângând-o pe Kyoko în braÈe. S-a decis sÄ ia fata în casa lui temporarÄ ca sÄ se recupereze. Se uitÄ Ã®n sus spre penthouse, chiar de-a lungul drumului principal dinspre club. Ea va fi în siguranÈÄ cu el... dar ar trebui sÄ fie atent. Putea sÄ simtÄ minionul lui Hyakuhei în întunericul care înconjura clubul.
Maxilarul i se încleÈtÄ, în timp ce auzi un strigÄt slab în depÄrtare Èi Ètiu cÄ o altÄ victimÄ fusese gÄsitÄ. Privind în jos la fata adormitÄ, ochii lui de aur se înmuiarÄ. Pentru moment... ea era secretul lui. Era uÈoarÄ ca o panÄ Èi pÄrea atât de fragilÄ.
Nu putea sÄ Ã®nÈeleagÄ cum aceastÄ fâÈÄ de fatÄ avea un asemenea spirit focos, Èi un suflet atât de curat. Iar "Toya", îl numise ca pe fratele ei mort ca Èi cum l-a fi recunoscut. Cum ar putea fi posibil?
Gândurile i se risipirÄ, simÈind în faÈÄ o creaturÄ puternicÄ a nopÈii, Èi în acelaÈi timp un miros greu de sânge îl lovi în nas. Ãncordându-se, recunoscu aura licanului care a protejat-o pe Kyoko mai devreme de tembelul care o hÄrÈuia doar pentru a o abandona mai apoi... lÄsând-o în calea pericolului.
Nedorindu-Èi ca fata sÄ fie rÄnitÄ dacÄ ar trebui sÄ lupte, Kyou a pus-o uÈor pe alee Èi urmÄ mirosul de sânge, care se afla chiar dupÄ colÈ. DacÄ lupul ar fi omorât un om, fata nu putea fi în siguranÈÄ cu el. Se Ètia cÄ unii vârcolaci se pierd cu firea, odatÄ ce turbarea le-a intrat în sânge, Èi nu Èi-ar fi permis ca fata sÄ fie protejatÄ de o creaturÄ aÈa de periculoasÄ.
FÄcând colÈul tiptil, ochii lui Kyou vÄzu o scenÄ pe care nu o mai vÄzuse de secole. Lupul, încÄ Ã®n formÄ umanÄ, stÄtea mârâind, cu colÈii atârnând. Ochii strÄlucitori i s-au aprins când a mârâit fioros la ceea ce pÄrea a fi un trup în braÈele sale.
*****
Toya se opri când se apropie de uÈÄ. Adulmecând, se întoarse repede Èi se îndreptÄ Ã®n direcÈia opusÄ intrÄrii. Putea sÄ-i miroasÄ... deÈi în mintea lui nu putea sÄ-Èi dea seama cum Èi de ce putea. Luând-o la goanÄ pe aleea din stânga clÄdirii, inima-i bÄtea cu putere în piept, iar gânduri morbide îi zburau prin minte.
Fete dispÄrute Èi locuri întunecate... Kyoko trebuia sÄ n-aibÄ vreun fir de pÄr deranjat ori...
Intrând în umbre, Toya se opri alunecat, în timp ce teama îi blocÄ respiraÈia din plÄmâni. Acolo, încolÄcitÄ lângÄ zidul murdar de cÄrÄmidÄ... era Kyoko. AceeaÈi fricÄ care l-a Èintuit l-a împins sÄ facÄ o miÈcare. Cu urmÄtoarea respiraÈie, era lângÄ ea.
Ãngenunchind, o atinse, cÄutând viaÈa care i-ar permite inimii lui sÄ Ã®nceapÄ sÄ batÄ din nou.
De îndatÄ ce degetul îi atinse gâtul, inima lui s-a pornit deodatÄ cu a ei Èi a rÄsuflat uÈurat. MulÈumesc lui Dumnezeu... era în viaÈÄ. O clipÄ de déjà vu se reflectÄ Ã®ntr-o amintire nedoritÄ Èi el o alungÄ repede de teamÄ. SimÈindu-i alÈii oameni în apropiere, nu a pierdut timpul Èi o ridicÄ sÄ o ducÄ la adÄpost. Pe când o Èinea aproape de el, Toya îÈi folosea viteza sa supranaturalÄ pentru ai scoate pe amândoi din întuneric.
*****
Kotaro îl Èinu pe Yohji lipit de zidul de cÄrÄmizi, dorind sÄ-i rÄcoreascÄ sângele. Continuarea pedepsei nu mai merita, având în vedere cÄ bÄiatul a leÈinat din nou. Nu l-a lÄsat prea uÈor pe pÄmânt, dar simÈi o perturbare a energiei din jurul lui.
Capul i se smuci în lateral, cu ochii lui albaÈtri îngheÈaÈi.
Kyou privea cum lupul l-a lÄsat pe bÄiat pe pÄmânt, fÄrÄ sÄ-l ucidÄ. A recunoscut imediat omul care o hÄrÈui pe Kyoko. Schimbându-Èi pÄrerea de mai înainte, buzele-i se încovoiarÄ Ã®ntr-un mormÄit uÈor. DacÄ l-ar fi Èinut el de gât pe bÄiat, acesta din urmÄ n-ar mai fi rÄmas întreg.
Ca Èi cum l-ar fi simÈit, licanul Èi-a întors capul Èi-Èi fixÄ privirea mortalÄ pe el. Kyou putu simÈi puterea imensÄ provenind de la lup. O afiÈa ca pe un avertisment.
Ãn trecut, lupii Èi vampirii s-au evitat întotdeauna. NepÄsÄtori unul faÈÄ de celÄlalt, au ales sÄ se lase în pace. Ambii erau fost apropiaÈi ca putere Èi nici unuia nu-i pÄsa de dominaÈia asupra celuilalt. Ei doar existau împreunÄ Ã®n aceeaÈi lume, vÄzându-Èi de propria viaÈÄ Èi trÄindu-Èi viaÈa lor nesfârÈitÄ.
Toate instinctele lui Kotaro se trezirÄ la viaÈÄ, vÄzând vampirul în umbrÄ... uitându-se la el. Nu l-a putut vedea suficient de clar pentru a-i identifica trÄsÄturile distinctive, dar instinctul i-a spus cÄ vânÄtorul de sânge era o ameninÈare. Avea încÄ nevoie sÄ-Èi elibereze o parte din agitaÈia sângele Èi-Èi sparse pumnii, gândindu-se cÄ poate era unul dintre subalternii lui Hyakuhei.
Chiar când a decis sÄ se întoarcÄ Èi sÄ atace, imaginea a devenit mai puternicÄ, apoi s-a vÄlurit Èi a dispÄrut. â Ochi de aur? Kotaro se ridicÄ Ã®n toatÄ statura, realizând cÄ aproape îl atacase pe Kyou. â Ce fÄcea el aici?
â La naiba. Kotaro a Èoptit Èi alergÄ de teamÄ cÄ Kyoko nu ar mai fi fost în locul unde a lÄsat-o. Trebuia sÄ se întoarcÄ la ea rapid... erau destui vampiri în jur în seara asta Èi ea nu putea fi una din victimele lor. Èi cu Kyou în jur... nu se poate spune cât de periculoase ar putea deveni lucrurile.
Kyou a reapÄrut în faÈa aceluiaÈi zid de cÄrÄmidÄ unde a pus fata. VÄzând cÄ nu mai era acolo, ochii lui sângerarÄ roÈiatic, iar o urlÄturÄ Ã®ngrozitÄ izbi aleea goalÄ, producând un ecou pe strÄzile din jur.
*****
Suki Èi Shinbe l-au întâlnit pe Kotaro la uÈa clubului. Apucându-l pe Shinbe de umÄr, Kotaro îl întrebÄ repede. â Mai Kyoko înÄuntru? SimÈurile sale supraomeneÈti s-au înverÈunat, cÄci instinctele-i spuneau cÄ nu e pe-aproape.
Suki se ridicÄ Ã®nainte, apucându-l pe Kotaro de cÄmaÈÄ Èi confirmându-Èi suspiciunile. â Un om a luat-o cam acum zece minute, trebuie sÄ o gÄseÈti! Ochii ei s-au umplu de lacrimi în timp ce îi vorbea. â Nu o gÄsim nicÄieri!
Nu chiar pregÄtit sÄ o lase pe Suki sÄ plece încÄ, Shinbe i-a tras mâna, izbind-o de pieptul lui. ÃÈi înfÄÈurÄ braÈele în jurul ei ca o bandÄ de oÈel. Privind la Kotaro, a adÄugat: Ceva tocmai a dus-o de aici.
Shinbe se uitÄ Ã®n jos la forma tremurândÄ a lui Suki Èi încercÄ s-o calmeze. Nu l-ar lÄsa niciodatÄ sÄ facÄ ceea ce dorea fÄrÄ sÄ se certe. â ÃÈi promit, o vom gÄsi. Cu promisiunea fÄcutÄ, el a aruncat o privire înapoi sÄ vorbeascÄ Ã®ncÄ o datÄ cu Kotaro, dar gardianul era deja plecat.
â Uu... Unde a plecat? Shinbe se bâlbâi privind în jur, dar nu gÄsi nici o urmÄ de gardian. Scuturând din cap, a oftat. A vÄzut destul de mult rahat pentru o noapte.
Revenindu-Èi din starea ei pierdutÄ Èi lipsitÄ de speranÈÄ, Suki a început sÄ se enerveze. â Ar face bine sÄ o gÄseascÄ pe Kyoko... sau îl fac pe Kotaro kebab la cinÄ... TrÄgându-l pe Shinbe în spatele ei ca Èi cum ar fi schimbat brusc rolurile, adÄugÄ: â La maÈina mea! Acum! SÄ mergem!
Shinbe aruncÄ o privire în jurul parcÄrii, de parcÄ Èi-ar fi amintit brusc ceva important. â Vorbind despre maÈini... Toya lipseÈte.
Capitolul 6
Hyakuhei l-a lÄsat pe tânÄrul pe care-l alese ca unul dintre copiii sÄi într-o camerÄ Ã®ntunecatÄ deasupra sunetelor clubului. Dându-Èi la o parte pÄrul castaniu Èi moale din ochii lui închiÈi, putu mirosi încÄ aroma fetei impregnatÄ pe pielea bÄiatului. â Tasuki, îl auzise pe ceilalÈi chemându-l.
â Ei bine, Tasuki, când te trezeÈti, vei avea un dar foarte preÈios din partea mea... darul vieÈii veÈnice. El dÄdu un zâmbet simpatic, ca Èi cum ar fi vorbit cu un copil. â Dar vei înÈelege... cÄ viaÈa asta e a mea.
Ochii lui Hyakuhei pâlpâirÄ roÈu, simÈind cÄ unul dintre copiii lui îi chemÄ. Nu-i plÄcea sÄ fie deranjat în timp ce aÈtepta o trezire, dar unul dintre favoriÈi îl convocÄ. Ètiind cÄ subordonatul nu l-ar fi chemat niciodatÄ decât dacÄ ar fi fost ceva important, el i-a rÄspuns cererii.
Privind încÄ o datÄ la bÄiatul pe care-l transformase, corpul lui Hyakuhei licÄri Èi dispÄru, lÄsându-l pe Tasuki singur în limitele camerei încuiate.
*****
Yohji putu simÈi ghimpii durerii, forÈându-l sÄ se trezeascÄ. Doamne, îl durea peste tot. ÃÈi aminti încet ce s-a întâmplat Èi de ce se simÈea atât de rÄu. Se întâlni cu Kyoko Èi hotÄrâse sÄ se joace cu ea, când a apÄrut acel gardian prost.
Cum ar putea fi cineva atât de puternic? Când încercase sÄ riposteze, nu avusese nici mÄcar o ÈansÄ. Era ca Èi cum ar fi încercat sÄ se punÄ o hoardÄ de lupi înfometaÈi Èi acum suferea foarte tare pentru ce-a fÄcut.
Ãn cele din urmÄ Ã®ndrÄznind sÄ-Èi deschidÄ ochii, Yohji fu surprins sÄ vadÄ un bÄieÈel care stÄtea acolo... urmÄrindu-l. PÄrea cÄ avea vreo 12 ani Èi l-ar fi numit albinos, dacÄ ochii lui nu ar fi fost atât de negri Èi goi.
Atras de mirosul de sânge proaspÄt, Yuuhi se alÄturÄ de tipul rÄnit. UrmÄrindu-l îndeaproape, stÄtea nemiÈcat ca o statuie, atingându-i scurt cu aura lui, înainte de a da un semn din cap. BÄiatul avea deja o nuanÈÄ de rÄu în el, dar exista un miros de puritate care se agÄÈa de energia sa negativÄ.
Aceste rÄmÄÈiÈe de energie purÄ pÄreau sÄ fie vii cu o putere care nu murea. â NeaÈteptat...
Ãn timp ce ochii rÄnitului se deschiserÄ, Yuuhi Èopti încet: â TatÄ, a atins-o pe cea purÄ ... energia ei continuÄ sÄ-l atace... colÈii copilului au strÄlucit în întuneric într-un zâmbet de batjocurÄ. â SÄ-l pÄstrÄm?
Ochii lui Yohji se micÈorau la cuvintele ciudate ale bÄieÈelului, apoi se uitarÄ Ã®n jurul celui cu care vorbea copilul, doar pentru a vedea un om sinistru, învÄluit în negrul din umbre, în lumina slabÄ a aleii. El era înalt Èi din forma sa se degaja o putere, ca Èi cum ar fi fost o divinitate rÄzbunÄtoare.
Ochii plini de spaimÄ a lui Yohji se lÄrgiserÄ, blocaÈi de ochii roÈii de sânge Èi de data asta vÄzu clar colÈii. ÃÈi lipi corpul maltratat de perete. Nu ar fi avut niciodatÄ vreo Èansa dacÄ ar fi încercat sÄ fugÄ Ã®n starea în care se afla deja.
Hyakuhei se uitÄ Ã®n jos la tânÄrul care o hÄrÈuise pe fata pe care o considera acum a sa. Acest netot a îndrÄznit sÄ o atingÄ Èi acum va plÄti pentru insolenÈa lui. Inhalase... rÄmÄÈiÈele de miros ale lupului care îl bÄtuse deja grav Èi ochii lui ca miezul nopÈii se îngustarÄ ca niÈte fante. Kotaro fusese aici!
Cum îndrÄzni Kotaro sÄ intervinÄ Ã®n asta. Era motivul pentru care fata dispÄruse brusc fÄrÄ urmÄ? Hyakuhei a mârâit chiar la gândul cÄ un lican s-a aflat atât de aproape de Gardianul Inimii de Cristal, dar Èi de fatÄ. Doar pentru cÄ fata l-a ales pe el asta nu o fÄcea cu adevÄrat a lui. Nu fusese niciodatÄ la latitudinea ei... nu Èi-a învÄÈat încÄ lecÈia din trecut?
El crezuse cÄ a ucis creatura împreunÄ cu Toya cu secole în urmÄ, pentru cÄ a îndrÄznit sÄ i se opunÄ Èi sÄ Ã®ncerce sÄ o fereascÄ sÄ devinÄ posesia lui. â Nu conteazÄ, gândurile lui Hyakuhei s-au devenit melancolice pentru o clipÄ: â Tu ai întors-o odatÄ pe Toya si pe preoteasa împotriva mea Kotaro... si uite ce m-ai fÄcut sÄ fac.
O umbra de milÄ Ã®i strÄbÄtu figura, gândindu-se la trecut. DacÄ Toya nu ar fi încercat sÄ devinÄ gardian al preotesei Èi sÄ o îndepÄrteze pe Kyou de el... Toya nu ar mai fi în lumea de jos, ci aici, lângÄ el, împreunÄ cu frumoasa Kyou. Cel vinovat de a-l hrÄni pe Toya cu minciuni rÄu famate era Kotaro.
Kotaro a fost Èi cel care a avertizat-o pe preoteasÄ despre intenÈia sa adevÄratÄ. Era ciudat cum timpul putea distruge chiar Èi minciunile spuse.
â Deci Kotaro... Èopti el,... â Ai gÄsit-o din nou.
A fost readus în prezent de smiorcÄitul care venea de la bÄiatul ghemuit pe perete. Ar fi avut nevoie de mai mult de un singur recrut pentru a-Èi gÄsi preoteasa dacÄ Kotaro era Èi el cu ea. Hyakuhei o dorea Èi o va avea.
IntenÈiona sÄ o revendice cu ajutorul acestui imbecil care se gândise sÄ o pângÄreascÄ. Coruperea unei astfel de creaturi era destinatÄ numai pentru el. A avut multe planuri pentru preoteasa sa, pânÄ la urmÄ... o mie de ani a fost o lungÄ perioadÄ de timp pentru a chibzui noi modalitÄÈi de a tortura pe cineva.
Ãntorcându-se în umbre, ochii îi strÄluceau Èi dÄdu din cap lui Yuuhi. â FÄ sÄ-l doarÄ. TortureazÄ-i carnea, dar nu-l omorî. El a vrut ca acest bÄiat sÄ sufere un pic mai mult pentru acÈiunile sale, astfel cÄ va înÈelege sÄ nu-Èi sfideze noul stÄpân Èi sÄ n-o mai atingÄ niciodatÄ pe fatÄ.
Capul lui Yohji se rÄsuci înapoi la copil Èi ochii i se lÄrgirÄ de fricÄ. BÄiatul zâmbea la el, dar nu era un zâmbet bun, ci fatal. Ãn colÈurile buzelor palide, bÄiatul avea colÈii lungi ascuÈiÈi, iar ochii lui nu mai erau negri, ci de un roÈu închis.
Acei ochi goi aveau un contrast ciudat cu pielea Èi pÄrul de alabastru. ArÄta ca un copil, dar era un demon hoÈ de suflete, iar Yohji se temea cu adevÄrat.
El privea în groazÄ cum picioarele-i pÄrÄsiserÄ pÄmântul, iar bÄiatul se aruncÄ asupra lui, provocând un ÈipÄt înfricoÈat din gâtul lui deja brutalizat. El n-a Ètiut ce s-a întâmplat cÄci avea dinÈi Èi gheare încleÈtate pe trup, provocându-i o durere cum nu-Èi imaginase niciodatÄ.
*****
Toya se uitÄ la fatÄ care se aplecÄ peste scaunul pasagerului lângÄ el. â La naiba, Kyoko, sÄ nu mÄ mai sperii niciodatÄ aÈa de tare! Ètia cÄ nu-l poate auzi, dar asta nu-i opri critica de uÈurare. â IdioatÄ micÄ, ai fi putut fi moartÄ sau mai rÄu! Se îndreptÄ spre clÄdirea unde era se afla apartamentul ei.
Chiar dacÄ avea încÄ o cÄutÄturÄ furioasÄ, o luÄ ca Èi cum ar fi fost cea mai preÈioasÄ bijuterie de pe pÄmânt Èi o duse pe scÄri. GÄsind uÈa încuiatÄ, el înjurÄ, împingând mânerul, sperând sÄ nu facÄ prea multÄ pagubÄ, în timp ce se auzirÄ sunete de crÄpÄturi Èi uÈa se deschise.
â Ei bine, oricum avea nevoie de o încuietoare mai bunÄ acum cÄ avem un ucigaÈ Ã®n libertate. Toya folosi acea scuzÄ, pÄstrând-o pentru când se va trezi Èi va striga la el cÄ a spart uÈa. â Cel puÈin e încÄ pe balamale, murmurÄ el în timp ce intra în apartamentul slab luminat.
Stând nemiÈcat în mijlocul camerei de zi, se uitÄ la Kyoko Èi ridicÄ o sprânceanÄ, mirosind alcoolul amestecat cu aroma ei naturalÄ.
â Oh, vÄd acum ce fel îmi eÈti Kyoko. Èi Èopti: â Nu-i corect... Nici mÄcar nu m-ai luat sÄ beau cu tine. La ce te gândeai?
*****
Kyou luptÄ sÄ rÄmânÄ calm, ceea ce pÄrea sÄ se întâmple cam des în aceastÄ searÄ. Imposibil sÄ o ÈinÄ sub control, pumnul sÄu se repezi înainte Èi lovi zidul de cÄrÄmidÄ cu o asemenea forÈÄ Ã®ncât bucÄÈile de tencuialÄ au zburat în toate direcÈiile. FÄcu o mormÄialÄ furioasÄ, iar ochii i se coloraserÄ Ã®n roz, în timp ce adulmecÄ aerul.
Nimeni nu-i va lua ceea ce îi aparÈine fÄrÄ sÄ plÄteascÄ pentru amestecul lor.
A luat imediat mirosul lui Kyoko amestecat cu altul care i se pÄrea ciudat de familiar Èi de masculin. Kyou scoase un mormÄit, alungând senzaÈia, în timp ce levitÄ pe alee Èi urmÄri parfumul care era acum înglobat în însÄÈi fiinÈa lui.
Figura lui singuraticÄ a dispÄrut în umbre pe când vâna pradÄ. O va gÄsi Èi o va lua înapoi de la hoÈul care o furase. MuÈchii se încovoiarÄ Ã®n maxilarul lui Kyou de furie. Cum a îndrÄznit ea sÄ rosteascÄ numele fratelui ei ca sÄ-l deruteze... ca Èi cum l-ar fi cunoscut?
Cumva, femeia-copil îi aruncase o vrajÄ, era sigur de asta. Putea simÈi prezenÈa ei îmbibatÄ pe vârful degetelor Èi simÈi dorinÈa de a-i atinge pielea încÄ o datÄ. Trebuia sÄ Ètie cum se fÄcea cÄ era atât de curatÄ Èi ce fel de lumina emana trupul ei.
A fost ceea ce a cÄutat Toya? DacÄ da, atunci aceastÄ fatÄ purta vina pentru moartea lui Toya? Ce a însemnat asta? El îÈi dorea rÄspunsuri. Lumina aceea îl atrase ca o molie la o flacÄrÄ Èi acum, a descoperit cÄ nu putea sÄ o lase sÄ plece. Era ca Èi cum ea l-ar fi chemat fÄrÄ sÄ vrea iar el nu avea de ales decât sÄ rÄspundÄ.
Kyou a mârâit gutural în timp ce ochii îi strÄluceau roÈii de sânge. Fata asta era periculoasÄ. Nu era unul care sÄ aibÄ nevoie sau sÄ vrea, timp de secole, ci sÄ se rÄzbune. Trebuia sÄ o trateze cu blândeÈe. Nu avea încredere în el în jurul ei. Ea îl capturase cumva Èi-l înfuria imens faptul cÄ fata asta într-un fel, l-a fÄcut slab.
*****
Bâlbâind ceva despre întâlnirile alcoolicilor anonimi, Toya a dus-o pe Kyoko în dormitorul ei Èi a aÈezat-o uÈor pe pat. MiÈcându-se repede înapoi prin apartament pânÄ la uÈa din faÈÄ, o închise cu zÄvorul, deoarece rupse încuietoarea obiÈnuitÄ.
â Bine cÄ a blocat doar mânerul â a ridicat din umeri Èi s-a uitat în jur la singurÄtatea apartamentului. Era mult diferit de vuietul asurzitor care era la clubul de noapte. Aproape prea liniÈtitÄ. ScoÈându-Èi pantofii, oftÄ. â Ce noapte. Èi-a lÄsat umerii sÄ se relaxeze pentru prima oarÄ toatÄ ziua, în timp ce, în tÄcere, se întoarse spre locul unde se afla Kyoko.
Lumina lunii se strecurÄ prin fereastrÄ, aruncând o strÄlucire etericÄ asupra corpului ei. FaÈa lui Toya se liniÈti când privirea se odihni pe faÈa ei. Corpul ei vioi era aÈezat pe pat, cu mâinile pe jumÄtate relaxate de fiecare parte a capului. ArÄta ca un înger, atât de liniÈtitÄ Èi de fragilÄ faÈÄ de pericolul ce ar fi pândit-o, mâna lui se fÄcu pumn când îÈi corectÄ gândul, ce a pândit-o. Avu un impuls sÄ o scuture Èi sÄ strige la ea... dar nu a vrut.
O încruntare traversÄ chipul lui Toya, încercând sÄ se gândeascÄ cum ar fi putut sÄ ajungÄ pe alee, singurÄ, leÈinatÄ, dar fÄrÄ sÄ fie vÄtÄmatÄ. Nici cÄ ar fi vrut sÄ caute calul la dinÈi aÈa cÄ a decis sÄ le mulÈumeascÄ gardienilor care au vegheat-o... oricine ar fi fost.
Restul nopÈii, Kyoko va fi cu el Èi în siguranÈÄ. Asta e tot ce conteazÄ.
Ãn ochi îi strÄluci o rÄutate pasagerÄ, în timp ce-i scoase încÄlÈÄmintea Èi trÄsese pÄtura peste forma ei adormitÄ. Probabil cÄ Ã®l o va ucide mâine, dar... Toya sa strecurat în pat Èi i-a lipit corpul ei de al lui.
Ca de obicei, gânduri uÈor murdare îi umplurÄ mintea, aÈa cum au avut de multe ori când era singur acasÄ. Cu toate acestea, din anumite motive, acele gânduri pÄreau greÈite în momentul de faÈÄ. Era ceva despre apropierea lui de ea ce pÄrea... nevinovatÄ? El clÄtinÄ uÈor capul Èi se aÈezÄ mai confortabil lângÄ ea.
Èinând-o strâns, a mulÈumit oricÄrui dumnezeu de acolo, cÄ era vie Èi nevÄtÄmatÄ Ã®napoi acasÄ. Ãi pÄrea atât de bine sÄ o ÈinÄ Ã®n braÈe Èi savurÄ acest moment. La dimineaÈÄ s-ar putea sÄ-i fie ameninÈatÄ viaÈa, dar dacÄ ar muri, cel puÈin ar muri fericit.
Kyoko oftÄ cu mulÈumire, apropiindu-se de cÄldura protectoare care îi înconjura corpul.
Un zâmbet moale îndulci buzele lui Toya în timp ce-i sÄruta uÈor tâmpla Èi o urmÄ Ã®n fericirea mulÈumitoare a somnului.
*****
Trupul lui Kyou, levitÄ pânÄ la fereastra unde putu simÈi mirosul cel mai puternic. Orbitele de aur topit s-au lÄrgit Èocate la scena care i se aÈternu înaintea ochilor. Acolo... în încÄperea unde locuia Kyoko, intrase un tânÄr cu ochi aurii Èi pÄr lung ca miezul nopÈii cu dungi de argint care se potriveau cu ale lui.
Se simÈi ca Èi cum aerul i-ar fi fost smuls din plÄmâni, pe când imaginea în oglindÄ a fratelui sÄu ucis stÄtea lângÄ marginea patului, privind la fatÄ adormitÄ, pe care venise sÄ o rÄpeascÄ.
Masca lui de gheaÈÄ a dispÄrut complet la vederea acestui bÄiat care seamÄnÄ cu fratele sÄu iubit de atâta vreme în urmÄ. â Cum era posibil? Amintindu-Èi primul cuvânt pe care i-l spusese, îi trezi o durere în piept. Ãl numise pe el Toya din greÈealÄ iar acum... în camera ei era imaginea lui Toya?
Kyou adulmecÄ Ã®ncet, încercând sÄ verifice ce i-au spus ochii, dar mintea lui nu putea înÈelege. Mirosul fratelui sÄu era uÈor amestecatÄ cu mirosul bÄiatului Ästa, dar înainte de a putea chibzui mai multe despre asta, bÄiatul se târâse în pat Èi îÈi înfÄÈura braÈele în jurul ei.
Gelozia alb-caldÄ traversÄ Ã®ntregul corp al lui Kyou, în timp ce fata se înghesui cu încredere în îmbrÄÈiÈarea tânÄrului. O vibraÈie slabÄ de avertizare îi vibrÄ Ã®n piept, în timp ce ochii ii tresÄri roÈii. Frate sau nu... nu i-ar putea permite.
Se întinse spre fereastrÄ, în timp ce o cascadÄ de strÄlucire, care spÄla geamul, îl fÄcu sÄ-Èi smuceascÄ mâna înapoi. VÄzând praful de curcubeu cum se aÈazÄ pe pervaz ca Èi cum ar proteja-o, a mârâit din nou. Fata pÄrea a fi înconjuratÄ de tot ceea ce era supranatural, iar nemuritorul îÈi cÄlcÄ pe ultimul sÄu nerv.
Ochii i se îngustarÄ, întrebându-se dacÄ nu era decât o vrajÄ care îl lÄsa sÄ-Èi vadÄ pe fratele sÄu. Nu cumva ea l-a vrÄjit pe când îi Èoptea numele fratelui mort?
AtenÈia lui se îndepÄrta de pe fereastrÄ Èi se uitÄ la pÄmântul de sub el... lupul venea. El a trimis o ultimÄ privire ucigÄtoare prin camerÄ, înainte de a se ridica rapid pe acoperiÈ.
Toya tocmai a adormit când a auzit o mârâialÄ animalicÄ ce pÄrea sÄ vinÄ de la fereastra lui Kyoko. â Asta nu e bine... ea stÄ la etajul al doilea. Ochii lui Toya se deschise, auzind din nou sunetul.
Ridicându-Èi uÈor capul, ca sÄ nu o deranjeze pe Kyoko, se uitÄ spre fereastra de unde provenea sunetul. Fiecare instinct din corpul sÄu i-a spus cÄ cineva sau ceva era acolo... urmÄrindu-i.
Privirea lui se oprise pe umbra a ceea ce pÄrea a fi un bÄrbat. PÄrea cÄ stÄtea la fereastra... la etajul al doilea? Un contur de argint se rÄsfira în jurul formei sale Èi îl fÄcea sÄ parÄ aproape fantomatic. Toya vÄzuse aceastÄ apariÈie mai înainte... în coÈmaruri.
Ochii de aur se uitau spre pÄmânt, dar Toya i-a putut vedea roÈii doar pentru o clipÄ Èi ar fi putut sÄ jure cÄ a vÄzut Èi strÄlucirea unor colÈi. Imaginea licÄri în timp ce fulgi metalici de praf multicolor s-au rÄspândit pe fereastrÄ ca Èi cum ar fi blocat vederea.
Toya clÄtinÄ din cap Èi clipi repede înainte de a privi din nou spre fereastrÄ, doar pentru a o descoperi acum pustie. â Ce naiba a fost asta?
SimÈindu-se mai mult decât puÈin speriat, ieÈi din pat Èi se târî spre fereastrÄ. Privind afarÄ, el zÄri doar umbre Èi întuneric. Inspirând adânc, se încruntÄ, observând un miros neobiÈnuit pe lângÄ pervaz pe care nu-l recunoÈtea.
Конец ознакомительного фрагмента.
Текст предоставлен ООО «ЛитРес».
Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию (https://www.litres.ru/pages/biblio_book/?art=40851061) на ЛитРес.
Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.